anewday #2040

Mă trezesc. Opresc alarma. Pipăi spaţiul de lângă mine. Gol, rece. Îmi aduc aminte
eticheta: Freewoman, single forever. Îmi introduc căştile wireless în ureche: ca de obicei
George Michael mă trezeşte înainte să ştii tu… (dacă nu ştii, deschide Google Meta). Mă pun
să mănânc un ou bio mare, cu aromă de ierburi. Alexa 10.0 mă avertizează imperturbabil că
este Ziua Economisirii. Deci doar ½ ou. Azi e data scadentă la rata împrumutului. Iată că
dispare şi apetitul. Mă uit pe lista de task-uri şi casc. Fac nişte exerciţii rapide pe scaun. Îmi
troznesc degetele ca un mare maestru şi încep să tastez.
Până la prânz nu fac nimic spectaculos, doar ascult lamentările puerile ale juniorilor.
Sarcinile de lucru ce-mi sunt atribuite se acumulează însă. Închid chatul intern şi mă pun în
pauza de masă. Iau un nurofen, mănânc o salată de crudităţi. Mama mă sună să-mi spună că i-
au murit puii de găină. Mâncaţi de o vulpe. (Ma, nu ai văzut bine, vulpile sunt o specie
dispărută. Pentru că nu s-au adaptat. Da, da, sunt insensibilă. Ţi-am zis să creşti pui virtuali,
nu mor niciodată!) Mai iau un nurofen.
Deschid un Excel, lucrez ceva în el. 2-3 ore? Nu ştiu. Mă duc la toaletă. Mă spăl pe
mâini. Sânge? Da, îmi picură din nas. Mă întind pe canapea. Ratez un call important cu un
supervizor. S-a dus şi bonusul de performanţă pe luna asta (îmi mârâie el într-un mesaj
înregistrat). Eh, o să supravieţuiesc cumva (probabil câteva minute în cabina de BDSM o să
îmi umple portofelul virtual). După o oră, mă ridic şi îmi cer scuze undeva, unui superior.
Îmi iau restul zilei liber. Mi-aş cumpăra ceva drăguţ, tot sunt în perioada asta lichidări.
La Super Mall! (Notă: Să nu uit de o manichiură stilată). Pe seară mă întorc frântă. Mănânc
un măr (roşu, ca inima ta*). Fac un duş şi mă bag în pat. Mă strâng singură în braţe.

#sunttanarasifrumoasaetotceconteaza