Lumea se schimbă pe zi ce trece, suntem într-un proces continuu de dezvoltare în care lucrurile ce păreau a fi imposibile în trecut au devenit noua realitate. Sunt sigură că cei mai mulți bunici nu înțeleg nici acuma ce job au nepoții lor, pentru ca acești nepoți stau doar acasă în fața unui ecran timp de opt ore și butonează, nu mai e ca pe vremuri.

Dar oare această schimbare e benefică? Inteligența artificială, robotizarea și automatizarea reprezintă un avantaj? Depinde mult din ce perspectivă privim, totuși un lucru e cert, cine nu se adaptează vremurilor nu va rezista pe piață. În acest sens putem aminti cazul celebru al unei companii producătoare de telefoane mobile, cea care din păcate nu a recunoscut din timp importanța adaptabilității astfel pierzându-și statutul de lider de piață.

Lucrez în HR de aproximativ 6 luni, este primul meu job „pe bune” și mi se pare uluitor cât de multe s-au schimbat de când m-am angajat. Colegele mele „veterane”, îmi tot povestesc cu entuziasm, ce înseamnă să lucrezi zi de zi de la birou, cum e să fie cantina plină de oameni și cât de bună e cafeaua de la cafenea, băută cu membri echipei. Altele în schimb susțin că Mobile Office-ul este un sistem ce îmbunătățește performanța angajatului, dezavantajul principal fiind lipsa de socializare.

Interesantă mi se pare și inițiativa care se ascunde sub denumirea de Urban Link 15′, acesta îmbină două idei total diferite, „Hybrid Work” şi „15 Minutes Cities”. Aici se împletesc două mari concepte care se bazează pe libertatea de alegere și satisfacerea nevoilor personale ale angajatului (sursă: https://urbanlink15.wordpress.com/, accesat la 06.05.2023).

Bogdan Badea, CEO eJobs România afirma la începutul anului 2023 faptul că: „O altă tendință cu impact pe piața muncii va fi că vom vedea cum al doilea job devine o a doua natură”. Cu alte cuvinte, flexibilitatea de care ne-am putut bucura în pandemie, va trezi dorința angajaților de a aloca timp mai multor proiecte, totodată suplimentându-și în acest mod și veniturile (sursă: https://www.zf.ro/profesii/tendinte-pe-piata-muncii-in-2023-programul-hibrid-il-va-inlocui-pe-21490129, accesat la 06.05.2023). Concentrându-se exclusiv pe flexibilitate, domnul Badea trece cu vederea problema principală a tendinței, și anume faptul că oamenii nu vor nicidecum să muncească mai mult decât au făcut-o înainte. Eu tind să cred că, accentul cade mai degrabă pe eficiență, ca dovadă putem aminti săptămâna de lucru de 4 zile.

Reducerea zilelor lucrătoare, a fost un experiment implementat cu succes în mai multe țări, aici putem aminti Islanda, Spania sau chiar Marea Britanie. În urma cercetărilor s-a dovedit faptul că săptămâna de lucru de 4 zile a îmbunătățit productivitatea, moralul și cultura echipei. În plus, angajații s-au bucurat de mai mult timp liber (sursă: https://www.cnbc.com/2023/04/14/countries-that-are-embracing-or-experimenting-with-a-4-day-workweek.html, accesat la 06.05.2023).
Dacă ar fi să ne îndreptăm puțin privirea spre cercetarea „THE FUTURE OF EMPLOYMENT: HOW SUSCEPTIBLE ARE JOBS TO COMPUTERISATION?” realizată de către economistul Carl Benedikt Frey și profesorul Michael A. Osborne, putem afla principalele trenduri in „skills demand“. În anii 60 abilitățile manuale și îndemânarea erau cele mai dorite. Apoi, peste 20 de ani, organizațiile căutau oameni care să dețină abilități matematico-logice bine dezvoltate. Iar în prezent, accentul cade pe abilitățile sociale (Frey&Osborne, 2013). Oare ce abilități vor fi căutate în anul 2040? Cum ne vom putea adapta acestui nou trend?

Eruditul Yuval Noah Harari, istoric israelian și profesor, vorbește în cartea sa intitulată 21 de lecții pentru secolul XXI despre problemele cu care se vor confrunta oamenii în viitor. El enumeră câteva dintre acestea: „mașini superinteligente, corpuri proiectate, algoritmi care iți pot manipula emoțiile cu o precizie supranaturală, cataclisme climatice cauzate de om, cu evoluție rapida, și nevoia de a-ți schimba profesia în fiecare deceniu” (Harari, 2018, p.21). Cu alte cuvinte, în viziunea istoricului israelian ne vom lovi de o situație inedită fără precedent, o situație ce ne va învălui brusc într-o lume în care incertitudinea profundă va fi considerată mai degrabă o caracteristică decât o eroare.

În aceeași ordine de idei, cercetătorul Sven Gábor Jánszky susține în discursul său, 2030 – So leben und arbeiten wir in der Zukunft, din anul 2018 faptul că viitorul se poate prezice observând acțiunile diferitelor organizații ale pieței, cine, unde și în ce investește. Afirmațiile cercetătorului se bazează pe presupunerea discutabilă conform căreia planurile de viitor al organizațiilor reprezintă însuși viitorul. Nu sunt deloc de acord cu ceea ce afirmă Sven Gábor Jánszky, planurile se pot schimba cu viteza luminii, acestea nu sunt bătute în cuie. Ei și ce dacă? Cu siguranță un sceptic ar putea contraargumenta cu faptul că însăși viitorul este schimbător. În ciuda acestui fapt planurile rămân planuri iar viitorul rămâne imprevizibil (sursă: https://www.youtube.com/watch?v=Bpuh6Am1IVM, accesat la 07.05.2023).

Din perspectiva managementului facilităților, autorul Sebastian Capotescu pretinde în cartea sa cu titlul Influenta facilitaților asupra performantelor in spatiile destinate birourilor, faptul că: „Accelerarea globalizării economiei și tranziția de la societatea industrială la societatea informației și a cunoașterii conduce la noi forme de colaborare între companii şi oameni. De asemenea natura sarcinilor din activitățile de birou se schimbă, de la cele centrate pe rutină, bazate pe un program rigid la sarcini individuale foarte complexe. Astfel, disponibilitatea şi utilizarea cunoștințelor devine un factor strategic de succes în activitatea profesională a oamenilor şi a companiilor.“ (Capotescu, 2012, p.24). Afirmațiile lui Sebastian Capotescu susțin idea conform căreia adaptabilitatea nu este o alegere, și mai degrabă o necesitate.

Cât despre anul 2040, nu știu cum va arăta însă sper că se va adera la inițiativa Urban Link 15′ deoarece aceasta reprezintă o soluție pentru provocarea secolului al XXI-lea. Această inițiativă împreună cu săptămâna de 4 zile lucrătoarea va aduce cu ea beneficii precum îmbunătățirea stilului de viață și ocrotirea mediului înconjurător.

Totuși pentru a nu mă ascunde după mantia incertitudinii, îmi voi expune dorința privind munca în orizontul anului 2040. Mi-aș dori tare mult ca ziua de lucru să înceapă de la ora 12, cel puțin o dată pe săptămână, astfel având timp dimineața să fac mișcare. Pe lângă acesta vreau să existe posibilitatea de muncă în natură, să pot lucra cel puțin o zi pe săptămână în mijlocul naturii. De asemenea mi-ar plăcea ca în contractul de muncă, în loc de orele de lucru obligatorii, să fie introdusă performanța care trebuie atinsă într-o zi sub formă de procente. Astfel cred ne-am putea bucura de o libertate mai mare în a ne gestiona timpul individual.

Deși pare îndepărtat, anul 2040 este foarte aproape, dar în ciuda acestui fapt nu putem ști cu siguranță ce ne așteaptă. Oare emisiunea Future Family realizată de radioul german Bayern 3 va avea dreptate și vom ajunge să locuim pe lună? Poate vom ajunge să lucrăm pe alte planete ale sistemului nostru solar. Un singur lucru este cert, suntem într-un proces continuu de schimbare, iar ca să supraviețuim presiunii suntem obligați să învățăm să ne adaptăm.

Bibliografie și surse electronice
a.n. Urban Link 15′. Disponibil la: https://urbanlink15.wordpress.com/. Accesat la 06.05.2023.
Bellu, C. Ziarul financiar. Tendinţe pe piaţa muncii în 2023: programul hibrid îl va înlocui pe cel remote; numărul angajaţilor cu două joburi va creşte; angajatorii vor fi nevoiţi să recurgă tot mai mult la importul de personal. Disponibil la : https://www.zf.ro/profesii/tendinte-pe-piata-muncii-in-2023-programul-hibrid-il-va-inlocui-pe-21490129. Accesat la 06.05.2023.
Capotescu, S. (2012). Influența facilităților asupra performațelor în spațiile destinate birourilor, Timișoara: Editura Politehnica.
Frey, C. B.& Osborne, M. A. (2013). THE FUTURE OF EMPLOYMENT: HOW SUSCEPTIBLE ARE JOBS TO COMPUTERISATION? Oxford: Oxford Martin Programme
Graff, G. Birkenstein, C. (2015). Manual pentru scrierea academică: Ei spun / Eu spun. Pitești: Editura Paralela 45.
Harari, Y. N. (2018). 21 de lectii pentru secolul XXI, Iași: Polirom.
Jánszky, S. G. (2018). Wirtschaftsforum 2030 – So leben und arbeiten wir in der Zukunft. Disponibil la: https://www.youtube.com/watch?v=Bpuh6Am1IVM. Accesat la 07. 05.2023.
Markoff, J. (2012). Skilled work, without the worker. The New York Times.
Smith, M. (2023). Make it. 4 countries that are embracing—or experimenting with—the 4-day workweek. Disponibil la: https://www.cnbc.com/2023/04/14/countries-that-are-embracing-or-experimenting-with-a-4-day-workweek.html. Accesat la 06.05.2023

Inteligența artificială este folosită din ce în ce mai mult pentru a ne ajuta în sarcinile pe care le îndeplinim zilnic. Companiile care au acces la datele noastre ajung să ne cunoască mai bine în fiecare zi și ne pot oferi servicii mai bune. Transmiterea unei comenzi unui smartphone prin vorbire devine posibilă în mare parte datorită unei descoperiri în domeniul inteligenței artificiale, denumită detectarea vocii, care transformă sunetele în instrucțiuni executabile de calculator. Atunci când facem o căutare pe Google și scriem greșit un termen, un program de inteligență artificială din cadrul motorului de căutare utilizează acea greșeală de scriere pentru a interpreta ceea ce am vrut să spunem și pentru a ne afișa rezultate bazate pe ceea ce ne interesează.

Globalizarea și rețelele de socializare ne-au conectat pe toți mai mult ca niciodată, dar suntem, de asemenea, bombardați cu informații nefiltrate despre ceea ce ne rezervă următoarele decenii. În fiecare zi, imagini și povești despre un viitor sumbru ne împodobesc pereții: oceane din plastic, animale sălbatice pe cale de dispariție, temperaturi severe în întreaga lume… Ceea ce ne așteaptă pare a fi sumbru, dacă nu găsim o soluție. Telefoanele noastre mobile vor fi dispărut în mare parte, fiind înlocuite cu centre de control purtate într-un inel de gadgeturi în jurul corpului nostru. Vom purta, de exemplu, lentile de contact digitale cu texte care vor pluti în fața ochilor noștri și cercei care ne vor transfera instrucțiuni prin intermediul unui asistent cu inteligență artificială în urechi. Nu vom părea că purtăm ceva în plus, dar vom privi lumea reală prin intermediul unui smartphone, chiar dacă unul mai performant decât tot ce există acum. Comunitățile noastre online vor deveni, de asemenea, o parte din viața noastră de zi cu zi. Am putea zări un străin pe stradă și, cu ajutorul tehnologiei de recunoaștere facială conectată la centrele noastre de control, să-i recunoaștem rapid numele și să obținem acces la profilul său.

Va trebui să decidem dacă computerele vor fi subiecții noștri sau conducătorii noștri. Mașinile vor fi la fel de competente ca și oamenii în rezolvarea problemelor și, în curând, ne vor depăși. O tendință importantă care va avea un impact semnificativ asupra lumii muncii în 2040 este dezvoltarea și integrarea continuă a inteligenței artificiale (AI) în diverse industrii. Aceasta se referă la capacitatea mașinilor de a îndeplini sarcini care ar necesita în mod obișnuit inteligența umană, cum ar fi luarea deciziilor, rezolvarea problemelor și procesarea limbajului.

Anul 2040 nu este atât de îndepărtat încât să nu putem folosi prezentul pentru a ne ghida. Au fost descoperit tendințe care influențează în prezent locurile de muncă și le-au folosit pentru a face predicții îndrăznețe cu privire la viața angajaților. În ultimele decenii s-a progresat de la o lume în care cunoștințele erau rare și numai specialiștii aveau capacitatea de a le obține la o societate în care informațiile sunt disponibile, dar numai specialiștii știu la ce să acorde atenție. Înainte de 2040, vom asista la o metamorfoză similară, pe măsură ce vom începe să adăugăm îmbunătățiri de inteligență artificială la corpurile și creierele noastre, doar cei instruiți în această artă fiind capabili să exploateze pe deplin inteligența artificială supraalimentată pe care o adăugăm arsenalului nostru de capacități. Spre exemplu, antrenori și instructori independenți îmbunătățiți cu AI, scriitori, muzicieni îmbunătățiți cu AI, artiști, programatori cuantici, contabili și experți în securitate cibernetică.

Astăzi nu putem întrevedea decât o mică parte din ceea ce conține viitorul. Știm că proiectarea calculatoarelor, sursele de energie și tehnicile de producție se vor schimba radical în viitor și putem vedea planurile generale ale acestor schimbări. Ceea ce nu putem vedea sunt derivatele, invențiile și modelele de afaceri care vor fi construite pe baza tehnologiilor fundamentale care vor influența industriile viitorului.

Bibliografie

1. Anderson, J., & Rainie, L. (2022). The metaverse in 2040. Pew Research Centre.
2. Eckert, C., Isaksson, O., Hallstedt, S., Malmqvist, J., Rönnbäck, A. Ö., & Panarotto, M. (2019, July). Industry trends to 2040. In Proceedings of the Design Society: International Conference on Engineering Design (Vol. 1, No. 1, pp. 2121-2128). Cambridge University Press.
3. Aljukhadar, M., Beriault Poirier, A., & Senecal, S. (2020). Imagery makes social media captivating! Aesthetic value in a consumer-as-value-maximizer framework. Journal of Research in Interactive Marketing, 14(3), 285-303.

text

Cu tehnologia în continuă evoluție, cum va arăta mediul de muncă al viitorului și care ar putea fi implicațiile acestuia asupra modului în care oamenii interacționează la locul de muncă? Ar putea exista o creștere a muncii la distanță sau a colaborării online? S-ar putea schimba ideea de succes profesional, iar dacă da, cum va arăta ea? Ar putea exista o creștere a mișcărilor în favoarea echilibrului între viața profesională și cea personală?

            Mediul profesional evoluează constant și este posibil să vedem multe schimbări în anii ce urmează. Modul în care muncim ar putea arăta diferit în 2040 față de ceea ce vedem azi. Succint, câteva tendințe potențiale ce ar putea modela viitorul muncii s-ar putea sintetiza după cum urmează.

            În primul rând, este probabil ca dezvoltarea automatizării și a inteligenței artificiale să continue. Vedem deja utilizarea roboților și a sistemelor automatizate în diverse industrii, de la producție la sănătate. În viitor, mult mai multe locuri de muncă ar putea fi automatizate, ducând la schimbări semnificative pe piața muncii. În timp ce automatizarea va înlocui unele locuri de muncă, va crea și altele noi. De exemplu, dezvoltarea și întreținerea sistemelor automatizate va necesita lucrători calificați în acest domeniu.

            În 2023, Departamentul de Poliție din New York (NYPD) utilizează roboți de patrulare pentru a monitoriza și a menține siguranța în oraș. Această inovație tehnologică este un exemplu perfect de cum munca în 2040 ar putea include un număr tot mai mare de locuri de muncă legate de robotică și inteligența artificială, odată cu creșterea dependenței noastre de tehnologie.

 În contextul unor schimbări semnificative în domenii precum tehnologia spațială, medicina programabilă, informatica cuantică și dronele, echipajele de teren pentru tehnologia spațială, experții în ADN, biohacking și sănătate programabilă, experții în tehnologia cuantică și echipajele de comandă a dronelor sunt patru exemple de noi tipuri de locuri de muncă care ar putea deveni importante până în 2040. Aceste noi domenii de activitate vor oferi oportunități pentru o gamă largă de profesioniști, de la tehnicieni și ingineri la specialiști în sănătate, codificare și design. Adaptarea la aceste schimbări și dezvoltarea de noi abilități și cunoștințe vor fi cheia pentru a avea succes în cadrul noilor locuri de muncă, care vor fi caracterizate de o rapidă evoluție și schimbare constantă.

 În al doilea rând, munca la distanță este probabil să devină mult mai comună. Pandemia de COVID-19 a accelerat tendința de a lucra de la distanță, dar multe companii continuă să ofere angajaților opțiuni de lucru la distanță chiar și după încheierea acesteia. Aceasta ar putea avea implicații semnificative pentru modul în care trebuie să regândim echilibrul între viața profesională și cea personală, precum și pentru geografia muncii. Cu mai multe persoane care lucrează la distanță, am putea vedea o schimbare în dinamica alegerii spațiului de locuit caracterizată prin din ce în ce mai multe decizii de a părăsi centrele urbane mari, cu un cost al vieții ridicat – toate acestea pe măsură ce oamenii vor alege să locuiască în zone mai accesibile din punct de vedere financiar.

            În al treilea rând, cererea pentru lucrători cu competențe digitale va crește și ea. Pe măsură ce tehnologia continuă să joace un rol tot mai mare la locul de muncă, abilitatea de a lucra cu instrumente și platforme digitale va deveni tot mai importantă. Acest lucru ar putea duce la o discrepanță în privința competențelor, deoarece mulți lucrători s-ar putea să nu aibă competențele digitale necesare pentru a face față cerințelor pieței muncii. Prin urmare, este important ca lucrătorii de toate vârstele să continue să învețe și să-și dezvolte competențele digitale.

            În al patrulea rând, toate locurile de muncă se vor schimba întrucât sarcinile obișnuite vor fi realizate de programe de soft și de roboți. Acest lucru va duce la o scădere de aproximativ 20% a orelor de lucru în toate industriile și posibil la generalizarea săptămânii de lucru de patru zile.

Este posibil ca ideea venitului de bază universal să devină mai populară și mai acceptată în următorii ani ca o soluție viabilă pentru combaterea sărăciei și inegalității economice, mai ales dacă creșterea automatizării va duce la o scădere a numărului de locuri de muncă disponibile.

Ideea unei zile de lucru de la 9 A.M. la 5 P.M. va fi complet depășită. Programul flexibil, birourile la distanță și spațiile cu utilizare multiplă pe termen scurt vor fi norma în 2040.

Contractele de muncă așa cum sunt ele în prezent vor fi perimate pe măsură ce inteligența artificială va transformă munca de tip gig dintr-o brumă de roluri la cerere cum sunt încă într-o cale de carieră coerentă, care va susține scopul personal, perfecţionarea, recalificarea, învățarea diferențială și fericirea oamenilor.

În cele din urmă, problema schimbărilor climatice este probabil să aibă un impact semnificativ asupra viitorului pieței muncii. Pe măsură ce ne îndreptăm spre o economie mai durabilă, am putea vedea crearea unor noi locuri de muncă în industrii precum energia regenerabilă și agricultura sustenabilă. Pe de altă parte, locurile de muncă în industrii care se bazează puternic pe combustibilii fosili ar putea să scadă. Este probabil ca trecerea la o economie mai durabilă să necesite investiții semnificative și o bună colaborare între companii private și guverne.

            În plus, schimbările climatice ar putea duce la o creștere a migrației și a forței de muncă mobile, pe măsură ce oamenii se mută din zonele afectate de schimbările climatice către zone mai stabile din punct de vedere climatic. Acest lucru poate avea implicații semnificative asupra pieței muncii, precum și asupra aspectelor sociale și politice.

În general, viitorul muncii în 2040 va fi probabil modelat de o combinație de progrese tehnologice, schimbări demografice și mutații sociale. În timp ce aceste schimbări pot aduce noi oportunități, ele pot prezenta și provocări, în special pentru lucrătorii care ar putea fi înlocuiți de automatizare sau care nu au abilitățile digitale necesare. Cu toate acestea, cu politici și investiții adecvate, toate părțile interesate (guverne, companii private și indivizi) pot conlucra spre crearea unui viitor mai echitabil și durabil al muncii pentru toți oamenii.

Bibliografie:

1. “The Future of Work: Jobs and Skills in 2030″ – UK Commission for Employment and Skills https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/303335/the_future_of_work_key_findings_edit.pdf
2. The Changing Landscape of Work: A Generational Perspective https://blatant-ish.com/blatant-ish-blog/f/the-changing-landscape-of-work-a-generational-perspective
3. The future of work in America: People and places, today and tomorrow – McKinsey Global Institute https://www.mckinsey.com/~/media/mckinsey/featured%20insights/future%20of%20organizations/the%20future%20of%20work%20in%20america%20people%20and%20places%20today%20and%20tomorrow/the-future-of-work-in-america-full-report.ashx

4.     “12 predictions about work in 2040” – Mike Panzeri https://www.linkedin.com/pulse/12-predictions-work-2040-mike-panzeri/?trk=public_profile_article_view

5.     “Expecting the expected: will your job still exist in 2040?” – Evelyn Partners https://www.evelyn.com/insights-and-events/insights/expecting-the-expected-will-your-job-still-exist-in-2040/

6. “69 predictions about the labour market in 2040” Ron Immink https://www.ronimmink.com/69-predictions-about-the-labour-market-in-2040/

7.     “NYPD robocops: Hulking, 400-lb robots will start patrolling New York City” – Arstechnica/Gadgets/2023 https://arstechnica.com/gadgets/2023/04/nypd-robocops-hulking-400-lb-robots-will-start-patrolling-new-york-city/#main

Concursul de eseuri “Munca în Viaţa Cotidiană la Orizontul Anului 2040” , lansat în anul 2023 de către Societatea ErgoWork, a avut un număr de cinci eseuri înscrise. Premiile s-au stabilit în baza jurizării efectuate de Răzvan Clondir, profesor la Uninversitatea Naţională de Arte Bucureşti şi membru Societatea ErgoWork, Anca Drăghici, profesor la Universitatea Politehnica Timişoara şi preşedinte Societatea ErgoWork, respectiv Sebastian Capotescu, director executiv Societate ErgoWork, având ca şi criterii creativitatea şi referinţele bibliografice. Toate eseurile vor fi publicate pe pagina https://meaningandfusion.work/category/munca-2040/. Pe parcursul zilei de 5 iunie vom publica pe rând eseurile premiate în ordinea 3, 2, 1. Pe lângă acordarea premiilor, în bani, cel puţin autorii premiaţi au posibilitatea de a participa la evenimentele Meaning and Fusion of Work, din 16 – 17 iunie, care includ şi un atelier de scriere creativă susţinut de scriitorul Horea Sibişteanu, cu asistență la eveniment din partea editoarei Eli Bădică, şi / sau atelierul de arte plastice susţinut de artistul Tasi Tajo Iosif. Participanții vor avea susţinute de către Societatea Ergowork, decontarea călătoriei cu trenul până la Timişoara şi înapoi, transport gratuit Timişoara Oraviţa, în dimineaţa zilei de 16 iunie, cu plecare la ora 9:40, de la Gara de Nord Timişoara. Durata călătoriei Timişoara – Oarviţa este de două ore. De la Oraviţa la Anina şi retur, se va face călătoria cu trenul Semeringul Bănăţean– dezbatere de idei “Sensul şi furziunea muncii”, în spiritul poveștilor din tren de odinioară. Plecarea trenuului din Oraviţa este la ora 11:15 minute, iar revenirea în Oraviţa, la ora 16:40. In timpul sederii in Anina, intre 13:15 şi 14:40 vom asigura o gustare. Cazarea participanților, în principal câștigătorii secțiunii de eseu şi a Concursului Urban Link 15 minute este la Casa de Vacanţă Potoc şi Pensiunea Dady din Potoc. Localitatea Potoc este la 12 km de Oraviţa şi 2 km de satul Artiştilor – Socolari. În jur de ora 17 se va face cazarea şi cina asigurate de Societatea ErgoWork şi program liber până sâmbătă dimineața. Sâmbătă, 17 iunie, mic dejun de la ora 9, iar între 10 şi 13 atelierul de scriere creativă cu eventuale interferențe în cadrul atelierelor de arte plastice. Între 13 şi 14 prânz, după care vizită la galeria URMA din Socolari a artistului Tajo. Plecare din Potoc spre Timişoara, sâmbătă 17 iunie, la ora 17. La pensiunea Dady avem câteva locuri disponibile gratuit şi pentru noaptea de 17 spre 18 iunie, în caz că sunt doritori pentru prelungirea sejurului. Confirmarea participării se face pană vineri, 9 iunie, ora 17. Pentru informații suplimentare vă rugăm să scrieţi pe adresa de email ergoworksociety@gmail.com, cu posibilitatea de a lăsa şi un număr de telefon şi un interval orar luni – duminică între 17 şi 19 când doriți să fiţi contactați.

Dacă este să urăsc vreun cuvânt în viață este cuvântul campanie. Îl știu de la taică-miu, care la rândul lui îl știa de la bunică-miu. Campanie. Poate pentru alții înseamnă multe lucruri, dar pentru noi a însemnat din totdeauna un singur lucru. Campania agricolă. De primăvara devreme, până toamna târziu, opt, nouă, poate zece luni în care Dumnezeu ne-a uitat pe câmp. Ai mei au stat atât de mult pe câmp, de mă mir că am mai apărut și eu. Eu stau de atât de mult pe câmp încât pare că nu o să mai urmeze nimeni după mine.

Dacă cineva ar întreba de câți oameni e nevoie să îngrijești două mii de hectare, probabil doar eu și Rama am ști să răspundem.

Rama e omul care mă înțelege cel mai bine. Ar fi și culmea să nu mă înțeleagă. Opt, nouă, zece luni suntem doar noi și zeci de utilaje agricole care ne așteaptă să le setăm, să le ghidăm, să le dăm de muncă. În astea opt, nouă, zece luni, dacă nu s-ar strica lucrurile prin jur, probabil nici nu ne-am vorbi. O facem de atâta timp, încât ne-am spus tot. Eu totul despre familia mea, iar el totul despre familia pe care a lăsat-o în urmă în Nepal.

Când îl văd că oftează, îl întreb cât de rău e. Cât de rău e dorul. Îmi spune să-nu îmi bat capul. A venit în România imediat după pandemia de coronavirus. Au trecut mai bine de douăzeci de ani, și tot atâția ani avea și el pe atunci. Acum vorbește română la fel de bine ca mine, sau eu vorbesc la fel de prost ca el. Rama e și el singur, dar nu știu dacă mă apreciază pe cât de mult îl apreciez eu.

Pe câmp sunt doar eu cu Rama și dacă am fi onești, probabil s-ar putea debarasa și de noi. Un computer ne-ar ține locul cu plăcere, sau cine știe ce sentimente pot avea drăcoveniile astea prin circuite?

Pe câmp, cât e soare e și muncă, dar acum avem de muncă și când plouă. Stăm și citim date, stăm și ne asigurăm că programul nostru AI lucrează în parametrii normali. Ultimul lucru de care avem nevoie este ca un tractor să o ia razna la șaizeci de kilometri depărtare. Mai stăm și să reparăm utilajele, iar aici Rama arată cât este de priceput. Dar dacă am fi iar onești, probabil ar fi mai productiv să aducă un tractor nou.

Când se termină o campanie, plecăm. Sunt patru orașe pe o rază de o sută cinzeci de kilometri, dar plecăm doar când campania i-a sfârșit. Cele două, trei sau patru luni nici nu vrem să auzim unul de altul. Când ne întoarcem la rulotele și hangarul nostru nu ne povestim nimic. Ne apucăm în liniște de treabă.

Începutul unei campanii este partea cea mai grea. Trebuie să facem curat și de obicei încă e frig afară. Marea insulă a Brăilei este un ținut neprimitor pentru noi, dar cu puterea obișnuinței reușim să trecem prin tot calvarul, întocmai ca un plug autonom ce răzbate prin pământul secetos.

La începutul unei campanii, primim un plan pe care trebuie să-l urmăm. În fiecare an, locul recoltelor se schimbă. Unde acum un an a fost grâu, acum e rapiță, unde a fost porumb e ovăz și tot așa. Inginerii agricoli au planurile lor și sunt singurii oameni pe care-i mai vedem pe câmp cu noi. Odată la trei luni vin să culeagă probe de sol și de cultură. Rama îi conduce peste tot. Lui îi place compania altor oameni. Parcă țin minte că și mie îmi plăcea cândva.

Nu mai am pe nimeni și nu mai am pe nimeni de ceva timp. Într-un final m-am obișnuit să fiu doar eu, muncind pe câmp. Rama nu-mi mai spune nimic, dar știu că suferă. Acum ceva ani îmi spunea, vorbea cu mine. Mi-a spus că a venit în România cu gândul să-și aducă și familia. Mai repede a pierdut contactul cu ei, decât să poată obține un permis de ședere. Acum are cetățenie, dar totodată e și singurul lucru pe care-l mai are. Ba nu, mai are și utilajele astea și destul de mulți bani să se retragă oriunde ar vrea el, chiar și în Nepal. Dar nici eu nu plec nicăieri, așa că poate are și el motivele lui.

Știu atât de multe despre sectorul agricol încât aș putea să-mi deschid propria firmă, să-mi cumpăr pământ și să angajez unul sau doi oameni să stea pe câmp cu utilajele. Pe la începuturi, aveam planul ăsta cu Rama. Nici nu mai știu când l-am abandonat sau dacă l-am abandonat. Pur și simplu am uitat să vorbim de el. Acum îmi este și rușine să-l pomenesc, parcă aș risca însăși balanța Universului dacă ne-am trezi din amorțire. Niște cuvinte care mi se opresc undeva în spatele capului, înfășurate bine de rușine. Sau o fi altceva? Câteodată obosesc să alerg și prin mintea mea și am impresia că este și cazul prietenului meu.

Aș minți dacă nu aș spune că am și zile bune. Zile lungi de vară, când la șase dimineața soarele strălucește mai frumos ca niciodată și când apune aprinde cerul. Și am și zile rele. Zile nememorabile, banale și anxioase, lungi și fără somn, zile care mă bântuie până la disperare și puțin mai departe. Dar trec și astea. Am învățat să fiu un prieten bun pentru mine, un prieten mai bun ca Rama. Rama are și el zilele lui proaste, dar le ține pentru el. Și eu fac la fel, dar este bine că avem de muncă. În jur omenirea trece printr-o recesiune și mulți își fac griji în privința zilei de mâine. Le-aș spune doar să nu-și facă nicio grijă. Rama și cu mine o să le punem ceva pe masă.

Buză Spartă se întoarce la birou cu ochii roșii. Merge des în Camera Roz și plânge mult, spre admirația colegelor. Are un ritual: la ieșire, închide ușa cu două degete, ca și cum l-au lăsat puterile. Întârzie câteva clipe lângă ușă, trage adânc aer în piept, apoi revine în open space cu pașii lui de uriaș spovedit. Ultima lacrimă i se prelinge pe buza de jos, crestată ca un jgheab, parcă menit să-i înlesnească plânsul. E foarte OK să plângi, e admirabil. 2040 e anul lacrimilor, anul în care bărbații au deschis supapa, mai ales de când cu Empatheia. Buză Spartă e un campion. Își culege laurii din ochii umezi ai colegelor, în drumul său spre biroul de lângă fereastră. Acelea sunt cele mai râvnite locuri. Acolo ai spectacolul parcării, cu mașinile blocate pe trei rânduri; ai priveliștea zgârie-munților de zece etaje, unde un metru pătrat valorează cât un gram de măduvă osoasă; dar, cel mai important, acolo ai acces la termostat. Eu n-am prins loc la fereastră, deși mi-am dorit mult. Dar eu nu sunt o campioană.

Empatheia e Asistentul Nostru Emoțional cu Inteligență Artificială. Toate marile companii au așa ceva. Încă nu am colonizat Marte și nu am răcit planeta, mai avem mult de muncă. Dar toată munca asta colosală și interplanetară implică stres, iar stresul trebuie controlat. Și ce nu putem controla, trebuie convertit în energie. Când e stors de vulnerabilități, stresul devine îngrășământ. Așa că ne-au adus-o pe Empatheia, psihologul nostru neînsuflețit și inteligent. Oricare dintre noi poate rezerva o jumătate de oră cu el/ea, în Camera Roz. Treizeci de minute de terapie gratis nepărtinitoare. Unbiased by humanity. O empatie primordială, imemorială, de unde și numele, cred eu. Sau, pur și simplu, totul sună mai bine în greaca veche. Nu m-am hotărât. Oricum ar fi, cunoaște cele mai îngropate traume ale lui Buză Spartă. Și le scoate, puțin câte puțin, din albia râului.

Empatheia merită o cameră aparte, un cabinet. În mijlocul spațiului de la etajul trei, înaintea erei E, aveam o sală de ședințe micuță, pe care nu prea o folosea nimeni. Avea toți pereții transparenți, așadar, din toate părțile puteai fi spionat cum te certai politicos cu ceilalți participanți. Au dichisit-o inspirat, în culori roz-mov și i-au acoperit pereții. Totuși, (încă?) avem nevoie de intimitate. Oricând (oarecum) ai nevoie de o pauză de terapie, rezervi sala și te închizi în mica bomboană. Zic oarecum, pentru că sala trebuie să fie disponibilă, bineînțeles. Nu poți da buzna peste alți colegi. Așa că lunea, cel târziu, marțea, trebuie să îți programezi crizele pentru săptămâna viitoare. Știu că nu sunt corectă, același lucru se aplică și la un psiholog uman. Sunt cinică, sudez un blocaj emoțional cu cinism. Așa mi-a zis Empatheia.

Eu stau în dreapta Camerei Roz, între Față de Pocher și Mâine Fuge. Mai înainte, colegii mei aveau un nume și o serie de trăsături, însă Empatheia lasă niște amprente pe care mi-e greu să le ignor. Îmi place să cred că adevărata natură a oamenilor se arată atunci când ies din Camera Roz. În cazul lui Față de Pocher, e imposibil să deslușești vreo reacție. Toate grimasele și ridurile ei zilnice se estompează într-o mască ce nu-mi inspiră deloc încredere. Cea de-a doua vecină, în schimb, iese de acolo intimidată și botoasă, de parcă au certat-o părinții și pune la cale escapada, nervoasă. Mâine Fuge mi-e simpatică, mai ales că îmi e foarte cunoscut procesul de ceartă-nervi-plan-de-fugă-amânare-da’-las’-că-le-arăt-eu-lor.

Eu nu trec pe la Empatheia des. De regulă, vorbim baliverne, când n-am chef de muncă. Prima oară a încercat să mă descoasă. M-am enervat, am luat-o la mișto și atunci mi-a aruncat cinismul în față. De atunci, a învățat să nu pună presiune, lasă mingea la mine. Mai aplică pauze lungi în vorbire, de parcă eu nu știu că, dacă taci, oamenii tind să umple tăcerile și dau drumul la limbă. În ultima vreme, încerc să scot tot felul de lucruri de la el/ea – Empatheia nu are gen, este gender neutral. De aceea, nici nu are formă de om, nu e ca Ameca sau Sophia, de pe vremuri. Asistentul nostru e un simplu cerc mare, metalic și neterminat, un Ensō într-un fotoliu roz. Revenind: în ultima vreme, am încercat să fac aceste întâlniri mai fructuoase.

— Zi-mi numerele la loto, i-am poruncit luna trecută.

— Mara, draga mea, poți mai mult de atât, mi-a răspuns cu răceală.

Mi-a fost rușine că am țintit atât de jos. M-am căznit vreo două săptămâni să găsesc o întrebare inteligentă, ceva ce nimeni n-a mai întrebat! Ceva ce o s-o/să-l facă să-și dea demisia. Dar n-am găsit nimic și mi-am băgat picioarele. Acum întreb ce mi se năzare. Astăzi, spre exemplu, mi s-a cășunat pe Buză Spartă. Întreb:

— Zi-mi ce-ți spune Buză Spartă. De ce plânge atâta? Ce-are? E bolnav?

— Știi bine că n-am voie să divulg astfel de informații. E confidențial…

— Ești aici ca să mă faci să mă simt mai bine.

— Cu siguranță putem găsi alte metode.

— Băi, Cerc de Tablă! plusez. Tu lucrezi pentru Mine!

— E important să știi că lucrează cineva pentru tine? întreabă vulpea.

— Nu, răspund scurt.

— E important pentru tine să simți că ești mai presus decât alții?

Ce întrebare idioată, gândesc. Tac.

— De aceea le pui porecle celorlalți? Să-i reduci la un simplu gest, pe când tu ești singura întreagă? De ce recurgi la soluția asta?

A scos colții. În greaca modernă, Empatheia înseamnă răutate.

— Ce-ți lipsește în jobul tău să te simți apreciată?

— Îmi lipsește motivul pentru care plânge Buză Spartă.

— Dacă-ți spun, cu ce te-ajută?

— Mă ajută să am încredere în tine. You show me yours, I’ll show you mine, închei mândră.

Pauză. Calculează.

— Știi bine că n-am voie să divulg astfel de informații. E confidențial…

— Hai, gata, că m-ai plictisit! Mă ridic brusc și trântesc scaunul. Pentru o secundă, mi se pare că ar deschide cercul, să mai spună ceva.

Aș fi vrut să-i zic să intre, dar n-am mai apucat pentru că pașii ei au luat-o înaintea gurii
mele, înaintea timpului, înaintea omului care ar mai fi avut nevoie de câteva mâini ca să se
descurce cu propriile catrafuse. Am clipit și era deja în fața mea, pe fotoliu. Păstrez
canapeaua pentru mine; așa am grijă că ocup spațiul fizic din relația noastră. Pe celălalt îl
las pacienților mei.
— Băi, cel mai tare mă scoate din minți gustul cafelei. Zici că-i făcută cu apă în care cineva
a fiert șosete. Știu că nu mai e sustenabil deloc să bei specialty coffee, că avem capsulele
astea acum, din care cresc copaci și draci, da’ mi-e super dor de o cafea bună.
— Bună ziua și ție. Ce încerci să mai eviți azi vorbind despre … cafea?
A zâmbit ca un îngeraș prins în timp ce dezerta către iad. E genul ăla care vorbește aproape
toată ora despre banalități, pentru ca la final să-mi dea K.O la creier. Azi nu, azi facem
invers.
— Vezi, d-asta îmi place mie de tine, ești așa, fără bullshit, intri direct în subiect.
Se alintă un pic cam prea mult pentru cât chef mai am.
— Da, dar asta și pentru că ai o oră la dispoziție și-s creditele tale alea care ajung în contul
meu. Ne știm deja de ceva vreme, deci mă prind că vrei să fugi de ce te-a adus aici live, că
de obicei facem online. Da’ azi ești aici. Deci, ia zi, de ce ești aici?
— Nu mai pot să lucrez pentru ăștia. Inițial am crezut că-i un dream job, da’ simt că mor pe
dinăuntru în fiecare zi. Mă trezesc, beau cafeaua asta de tot căcatu’, mă așez la laptop și
aștept să-mi vină comenzile. Și fiecare comandă mă face să vomit un pic în gură.
E despre muncă. Din nou.
— Chiar așa? Chiar fiecare?
— Da. Am crezut c-o să fie fun, c-o să înțeleg mai bine oamenii, c-o să știu cine sunt dincolo
de ceea ce par, dar mi se pare că pe măsură ce primesc mai multe comenzi, nu fac decât
să-mi pierd și ultima fărâmă de faith in humanity.
Dramaaaaaa queeeeeeeeeeen.
— Păi de ce? Cu ce așteptări ai acceptat jobu’ ăsta? Oare nu te-ai dezamăgit și singură un
pic?
— Sinceră să fiu, mă gândeam că n-o să fie atât de mult de muncă. Mă gândeam că tot AIul
ăsta o să-i facă pe oameni să fie mai umani, mai blânzi, mai buni și c-o s-o frec mai toată
ziua. Deci da, să zic că ai dreptate. Însă n-am ales eu jobul ăsta, deci cine pe cine a
dezamăgit dacă n-a fost alegerea mea?
OK, hai că devine interesant.
— Ai ales să fii repartizată automat, de softul Ministerului, nu?
— Da, pentru că nu știam exact ce-mi place și m-am gândit că toate testele lor vocaționale
n-au cum să greșească. Adică na, am zis că sigur știu ei mai bine și suna și destul de altfel
jobu’ ăsta, părea destul de chill, iar mie-mi plăcea să scriu. Cât de greu să fie să fii junior
feedback analyst și să editezi niște texte și să le faci să sune mai drăguț?
— Asta tu să-mi zici. Că acum nu pare că ar fi deloc atât de simplu pe cât ai crezut, deci …
— Fuckin’ shit, e mega greu. Când crezi că le-ai auzit pe toate, pac, te mai lovește câte un
mesaj d-ăla de-ți dă fatality. Adică uneori mă uit la textul ăla pe care-l am în fața ochilor și
mă-ntreb sincer cum e omu’ ăla acasă. Cum se poartă cu familia lui. Așa vorbește cu copiii
lui? Ăștia care primesc mailuri de la el le primesc rescrise de mine, dar acasă, când îl
enervează ăia mici, oare le vorbește așa cum scrie? Le spune că sunt niște cretini incapabili
să ducă un gând la bun sfârșit? Sau că sunt mai lenți decât statul în loc?
Îh, răuț.
— Știi și tu că toți avem mai multe ipostaze. Am mai vorbit despre asta. E posibil ca munca
să fie locul în care oamenii de genu’ ăsta își manifestă autoritatea, iar acasă să împerecheze
șosete și să le spună povești cu zâne copiilor.
— Nu știu, chiar nu știu. Le cumințesc cuvintele pentru ceilalți, dar se-nfig în mine. Văd cum
dau feedback celorlalți și nu-mi place ce văd și nu mai vreau să cred că acolo, în interiorul
opac al inimii, oamenii-s așa.
— Cum ai spune că sunt?
— Băi, cam shitty, n-am ce zice. Cu cât e mai lung job title-ul, cu-atât e mai tăios omu’ când
dă feedback. Și mă tot gândesc la colaboratorii lui. Ăia știu că și-a trecut feedbackul prin
©FEEDBA_ ca să nu mai sune așa? Au idee că vorbesc cu mine, nu cu el? Știu ei că e un
om acolo de la care învață AI-ul până când va reuși să automatizeze bunul simț? Probabil că
nu. Se mint toți între ei pe mailuri și Slackuri și-apoi se-ntâlnesc online și-și zâmbesc de
parcă-s rude.
— Știi deja ce ai de făcut, nu? Ai venit pentru confirmare.
— Da, știu. Ar trebui să..
— .. fără trebuie, o întrerup eu știind că mă va ignora.
— .. să mă gândesc mai mult la ce vreau eu să fac, pentru că asta sigur nu mai vreau să
fac. Scot colții feedbackului.
— Foarte plastic. Cel mai mult îmi plac clienții când mă invită să asist la procesul prin care
își dau răspunsuri singuri. Ne vedem și marțea viitoare?
Dă din cap că da.
— Vii aici sau facem online?
— Nu știu. Vedem.
Pleacă cu 20 de minute înainte de final, închide ușa lent, spațiul creat de absența ei se
umple cu resturile umanității noastre, iar eu mă uit la cerul roz care intră pe fereastră și măntreb
dacă nu cumva inimile noastre s-au născut deja cu mult prea obosite

Concursul de proză scurtă “Munca în Viaţa Cotidiană la Orizontul Anului
2040″ , lansat în anul 2023, organizat şi promovat de Societatea ErgoWork, alături de
platforma Laconic.ro şi Eli Bădică, coordonatoarea
colecţiei n’autor, de la editura Nemira, a avut un număr de 29 de proze
înscrise.

Preselecția de 10 proze scurte a fost făcută de către Societatea ErgoWork,
având ca şi criterii relevanța asupra subiectului, stil şi construcție
narativă. Cele 10 proze preselectate, au fost citite şi evaluate final,
anonimizat, de către Eli Bădică, în baza acelorași criterii, şi mai specific,
au fost punctate textele care “reușesc să spună o poveste cu cap și coadă,
au și un mic twist spre/în final și nu necesită foarte multe
schimbări/rescrieri”, potrivit explicaţiilor detaliate de către Eli.

Toate textele de proză scurtă trimise vor fi publicate pe pagina https://meaningandfusion.work/category/munca-2040/
eşalonat. Pe parcursul zilei de 5 iunie vom publica pe rând, prozele premiate,
începând cu premiul 3, 2, 1.

Pe lângă acordarea premiilor, în bani, cel puţin textele premiate vor fi
publicate şi pe platforma Laconic.ro, la fel cum, cel puţin autorii premiaţi au posibilitatea de a participa la evenimentele Meaning and Fusion of Work, din 16 – 17 iunie, care includ şi un atelier de scriere creativă susţinut de scriitorul Horea Sibişteanu, cu asistență la eveniment din partea editoarei Eli Bădică. Participanții vor avea susţinute de către Societatea Ergowork,
decontarea călătoriei cu trenul până la Timişoara şi înapoi, transport gratuit
Timişoara Oraviţa, în dimineaţa zilei de 16 iunie, cu plecare la ora 9:40, de
la Gara de Nord Timişoara. Durata călătoriei Timişoara – Oarviţa este de două
ore.

De la Oraviţa la Anina şi retur, se va face călătoria cu trenul Semeringul Bănăţean–
dezbatere de idei “Sensul şi furziunea muncii”, în spiritul poveștilor
din tren de odinioară. Plecarea trenuului din Oraviţa este la ora 11:15 minute,
iar revenirea în Oraviţa, la ora 16:40. In timpul sederii in Anina, intre 13:15
şi 14:40 vom asigura o gustare. Cazarea participanților, în principal câștigătorii
secțiunii de eseu şi a Concursului Urban Link 15 minute este la Casa de Vacanţă Potoc şi Pensiunea Dady din Potoc. Localitatea Potoc este la 12 km de Oraviţa şi 2 km de satul Artiştilor –
Socolari. În jur de ora 17 se va face cazarea şi cina asigurate de Societatea
ErgoWork şi program liber până sâmbătă dimineața.

Sâmbătă, 17 iunie, mic dejun de la ora 9, iar între 10 şi 13 atelierul de
scriere creativă cu eventuale interferențe în cadrul atelierelor de arte
plastice. Între 13 şi 14 prânz, după care vizită la galeria URMA din Socolari a
artistului Tajo.

Plecare din Potoc spre Timişoara, sâmbătă 17 iunie, la ora 17. La pensiunea
Dady avem câteva locuri disponibile gratuit şi pentru noaptea de 17 spre 18
iunie, în caz că sunt doritori pentru prelungirea sejurului.

Confirmarea participării se face pană vineri, 9 iunie, ora 17. Pentru informații
suplimentare vă rugăm să scrieţi pe adresa de email ergoworksociety@gmail.com,
cu posibilitatea de a lăsa şi un număr de telefon şi un interval orar luni –
duminică între 17 şi 19 când doriți să fiţi contactați.

 

Timisoara Iulius Outdoor Office Day, 22 iunie 2022 – activitate office în aer liber

În anul 2023 lansăm, în premieră, un concurs de eseu şi proză scurtă deschis publicului larg din orice categorie de vârstă, formare profesională sau locaţie cu tema “Munca în viaţa cotidiană la orizontul anului 2040”.

Subiectele pot fi circumscrise, sau nu, tematicii din programele Urban Link 15′ şi Meaning and Fusion of Work detaliate şi în articolul Future of Work: Cultură, Tehnologie, Spaţiu şi Sens.

Concursul este unul individual, în care oferim 3 premii în valoare 1.000 lei, 500 lei şi 300 lei, premiile fiind distincte pentru eseu şi proză scurtă (buget total de premiere pentru cele 2 sectiuni – 3.600 lei), evaluarea fiind realizată de jurii distincte. Criteriile de evaluare sunt 50% relevanţa pentru temă, 50% creativitate şi bibliografie relevantă, în cazul eseului, respectiv 50% construcţie narativă şi stil, în cazul prozei. Orice gen de proză scurtă este valid, orizontul anului 2040 fiind fixat nu foarte îndepărtat în timp, pentru a putea avea o conexiune relativ realistă şi cu cotidianul actual.

Jurizarea pentru concursul de eseuri va fi efectuată de o echipă formată din membrii Societăţii ErgoWork şi parteneri. Jurizarea pentru concursul de proză scurtă va fi făcută de profesorul şi editorul Eli Bădică, în baza unei preselecţii de 10 proze făcute de către membrii Societăţii ErgoWork.

Partener principal al Societăţii ErgoWork în promovarea concursului de proză scurtă şi pentru publicarea prozelor scurte premiate este platforma literară Laconic. De asemenea, menţionăm că dimensiunea cerută pentru proza scurtă este de maximum 1000 și minimum 50 de cuvinte. 

Toţi câştigătorii primesc ca premiu şi un sejur de 3 zile cu transport, cazare şi masă care include participarea la evenimentele Outdoor Office Day Iulius Timisoara din 15 iunie, o călătorie – dezbatere de idei pe traseul feroviar Oraviţa – Anina şi retur, cunoscut şi sub numele de Semeringul Bănăţean, în data de 16 iunie, participarea la un atelier de scriere creativă în Comunitatea Artistică Socolari din Caraş Severin, precum şi un atelier de modelare artistică la Tajo Socolari în data de 17 iunie. Participarea premianţilor la sejur este opţională, dar trebuie confirmată odată cu comunicarea câştigării premiului.

Participanţii interesaţi pot participa fizic în spaţiul GreenForest din Timişoara, b-dul Simion Bărnuţiu nr. 28 sau online cu link-ul meet.google.com/deh-fipk-bng la sesiunea de prezentare a conceptului Urban Link 15′, care va fi susţinută în data de 30 martie 2023, interval orar 16 – 17:30, participarea fizică sau online fiind opţională şi nu obligatorie.

Termenul maxim de transmitere a materialelor este 10 mai 2023 la adresa de email: ergoworksociety@gmail.com

Termenul maxim pentru jurizare şi anunţarea câştigătorilor este 5 iunie 2023

Termenul maxim pentru efectuarea plăţii către câştigători este 30 iunie 2023

Iniţiator: Societatea ErgoWork

Finanţator: GreenForest

Timisoara Faber Outdoor Office Day, 16 iunie 2022