PROZĂ SCURTĂ – FRĂMÂNTĂRI, AUTOR SCORTEANU-BLEDICA MARIA-MĂDĂLINA

O noua zi la orizont. Imi pun cafeaua-n ceasca si-i cer Alexei sa-mi porneasca televizorul pe stiri. E bine sa mai ai si cate o zi libera,chiar aveam nevoie,desi am cam fost impinsa de la spate. N-am mai avut liber de nu mai stiu cand. Ma misc anevoios, de parca as mai fi dormit vreo 3 ore, insa trebuie sa aflu daca l-au gasit sau nu, viitorul nostru depinde de asta. Nu zic nimic la televizor, ar fi fost prima stire pe lista. Sorb din cafea si privesc pe geam. Traficul e aglomerat, se vede chiar si de la etajul 25,unde locuiesc eu.In curand, pe la geamul meu o sa treaca primele masini zburatoare si sunt tare mandra de asta. Bine…daca vor gasi prototipul furat ieri de la sediul institutului unde lucrez.Nu inteleg de ce l-ar fura cineva, avand in vedere ca nu functioneaza decat cu amprenta mea digitala, insa sper sa il gaseasca repede. Lansarea oficiala e peste cateva zile. De aceea, azi am fost silita sa stau acasa, sa nu ma implic,ca sa imi pastrez fortele pentru lansare. Noi posibilitati de transport vor fi disponibile, iar eu trebuie sa ma asigur ca va functiona totul perfect. Desi vreau sa-mi alung din minte toate scenariile urate si sa ma bucur de putinul timp liber, tot imi vine in minte frica. Stiu ca toate fortele disponibile sunt in miscare si ca se va termina cu bine, dar tot am cateva indoieli. Doar vorbim de munca mea, in care am investit ani de cercetare si iata ca in 2039 am reusit sa fac posibil imposibilul. Stiu ca au mai fost incercari in trecut, dar nimeni n-a mers pana la capat. Si, iata, exact ce speram. Acum anunta ca vinovatul a fost prins si prototipul meu este in siguranta. Zambetul mi-a revenit pe buze! Verific telefonul si am 10 mesaje, ma anunta ca e totul in regula. Maine pot continua cu ultimele detalii si suntem gata! Ma intorc in pat si deschid cartea pe care am abandonat-o de ceva vreme si parca incep sa ma relaxez. Pana la urma, nu se prabuseste lumea fara mine o zi. A, si chiar am facut o cafea buna astazi!