Nu am avut o părere despre digitalizarea societății și automatizarea locurilor de muncă până când am intrat recent într-un magazin Auchan și am zis – Merge treaba, merge? – fără să primesc răspuns.
La casa de marcat nu era nimeni. Am stat câteva clipe cu coșul plin de produse, așteptând întoarcerea casierei, repetând în gând – Merge treaba, merge? – pe intonații diferite. Aveam un – Merge treaba, merge? – pentru zile senine, rostit cu optimism, unul pentru seri mohorâte, pe care-l rosteam cu voce sugrumată, de parcă îmi pierdusem jobul sau divorțasem, unul pentru dimineți friguroase, rostit sacadat, în timp ce-mi tușeam plămânii în toate direcțiile etc.
– Trebuie să vă scanați produsele, domnule, mi-a zis un bărbat care aștepta la rând.
– Imediat se întoarce casiera, aveți răbdare! m-am răstit eu la impertinența bărbatului.
– Nu se mai întoarce, a zis un părinte cu un copil în brațe.
– Nu se mai întoarce? am întrebat eu surprins.
– Nu se mai întoarce! a zis plin de jovialitate copilul.
– Cum adică nu se mai întoarce?! am întrebat eu, aproape disperat.
Lumea avea privirea în pământ și murmura în cor:
– Nu se mai întoarce. Casiera nu se mai întoarce.
Nu mă puteam mișca. Îmi venea să plâng. Sub ochii mei s-a desfășurat atunci cronologia istoriei evolutive a existenței.
Am văzut apariția vieții pe Pământ, a capitalismului și a caselor de marcat.
M-am văzut pe mine în o mie de universuri spunând în fața a o mie de case de marcat – Merge treaba, merge?
Am văzut dispariția oamenilor și casele de marcat scanând aceleași produse la infinit.
Erau ca niște lespezi pe cimitirul omenirii.
Charles Darwin era un naiv, mi-am zis, îndepărtându-mi lacrima care-mi curgea pe obraz.
– E totul în regulă, domnule? m-a întrebat cineva, smulgându-mă din reverie.
– Charles Darwin era un naiv, am zis eu uitându-mă adânc în ochii persoanei și îmbrățișând-o.
– Dacă aveți probleme cu scanatul, puteți apăsa pe tasta ASISTENȚĂ, a mai zis persoana înainte să iasă din magazin.
Eram singur în Auchan. Tasta ASISTENȚĂ? M-am apropiat de casa de marcat și am bătut în ecran.
Alo? am zis. E cineva acolo?
Dintr-odată, lângă mine a apărut casiera.
Trăia în casa de marcat?!
Copleșit de emoții, am căzut în genunchi.
– MERGE TREABA, MERGE?! am strigat cât am putut de tare spre casieră.
– Domnule, dacă nu încetați, chem paza!
– Ca să vă păzească în timp ce-mi scanați produsele? am întrebat eu, dându-i coșul cu produsele.
– Paza ca să vă scoată din magazin, a zis casiera apăsând pe tasta PAZĂ.
– Dar nu înțeleg, merge treaba, merge, nu? am întrebat eu nedumerit, în timp ce eram escortat afară de paznici, iar casiera scotea produsele din coș și le punea înapoi pe rafturi, spunând – Merge, merge!
Meaning and Fusion of Work 