PROZĂ SCURTĂ – PENTRU TINE, ANASTASIA, AUTOR ILINCA DANCIU

Gabi își strânge fularul mai tare în jurul gâtului. E o zi mult mai rece decât s-ar fi așteptat, chiar dacă e deja trecut de jumătatea lui septembrie. Simte cum presiunea din aer îi inundă gândurile. De aproape douăzeci de ani merge pe munte constant, în absolut orice condiții, pentru că asta-i cere meseria. De aproape douăzeci de ani, e obișnuit să poarte mai tot timpul bocanci grei, să se trezească la patru dimineața, ca la cinci și un sfert să fie deja pe traseu și să mănânce sandviciurile cu bucăți de șervețel pe care i le-a făcut Eliza. După toți acești douăzeci de ani, nu s-a obișnuit cu frigul. 

În mod normal, duminica și-ar fi petrecut-o în laboratorul facultății unde predă. Ar fi examinat probe pentru ultima lui lucrare sau ar fi corectat licențe. În mod normal, duminică nu s-ar fi aflat încă pe munte. Însă, de două săptămâni încoace lucrurile nu mai curg cum e normal. A fost suspendat pe durată nelimitată din funcția pe care o avea la facultate, datorită unei reclamații anonime de abuz sexual. În ultima perioadă, a văzut din ce în ce mai mulți colegi, prieteni buni de-ai lui, fiind acuzați și trimiși acasă. Majoritatea s-au întors și predau în continuare, fără probleme. Câțiva nu. Când a aflat hotărârea, a vrut să le arate poze cu soția și cu fetița lui. Cum ar putea un om care are o familie atât de frumoasă să abuzeze o studentă? Avocatul l-a sfătuit să rămână tăcut și să aștepte. Dacă într-adevăr n-a făcut nimic, se va întoarce imediat. 

Anastasia îl trase de mânecă, arătându-i un hrib pe care tocmai îl găsise. De la distanță, fetița lui nu pare decât un morman de haine groase din care se disting doi ochi albaștri și un nas roșu. De aproape, Gabi îi poate distinge aburul respirației și o urmă de zâmbet care iese de sub fular. Luă hribul în mână, îl curăță, dar găsi că interiorul e deja mâncat de viermi. Îl aruncă și îi spune căciulii cu ochi să mai caute. 

Se gândi că toate astea începuseră de fapt, în vara lui 2037, cam acum doi ani. Atunci s-a încercat o ordonanță de urgență prin care avortul să fie complet interzis în România. Guvernul s-a gândit să profite de faptul că oamenii încă își lingeau rănile după Marea Criză și și-a propus să de-a o serie de ordonanțe absurde. Oamenii au ieșit la protest în număr la fel de mare ca în 2018. Gabi a fost și el prezent. Ordonanța nu s-a mai pus în aplicare, în final. Avortul a rămas legal, dar lucrurile nu s-au oprit aici. Lumea a început să vorbească deschis despre abuzul sexual la locul de muncă, despre indiferența organelor de protecție față de violența domestică și despre lipsa legilor clare în acest sens. În doar doi ani, lucrurile s-au schimbat enorm, iar ușor, ușor, Gabi a început să simtă că nu mai ține pasul.

Eliza, însă, da. Eliza participa la orice protest, se implica la orice petiție, plângea la fiecare știre negativă și se bucura pentru orice reușită. Gabi nu a înțeles niciodată până la capăt îndârjirea ei. Și-a dat seama, totuși, că soția lui nu are nevoie ca el să înțeleagă, ci să o ia pe Anastasia de la grădiniță atunci când ea nu poate și să facă el mai des de mâncare. De atunci, Gabi s-a specializat în paste.

De ceva vreme, atenția s-a mutat pe mediul universitar, unde se cred a fi cele mai multe victime de abuz. Și uite că a căzut și el întâmplător într-o groapă în care n-ar fi crezut că va cădea vreodată. Iubește predatul. Iubește să meargă cu studenții în practică, să stea cu ei la cabană în vârful muntelui și să bea vișinată. Iubește să aibă discuții în contradictoriu cu un coleg legat de o anumită lucrare, să se enerveze, să-și fumeze țigara și să se întoarcă înapoi la discuție. Toate lucrurile astea îl fac pe Gabi cine este astăzi. Ce va face fără ele? Va fi un om fără contur? 

Un fâșâit de frunze îl trezi din visare. Anastasia avea toate buzunarele pline cu ciuperci. Toate comestibile, pentru că Gabi a știut să o învețe din timp ce să culeagă, așa cum a făcut și tatăl lui cu el. Când se apropie mai mult de ea, observă că Anastasia sortase un braț de frunze pe culori și mărimi. „Ca să dăm la căprioare”, vine și explicația ei. 

Gabi își dă atunci seama. Toate protestele, tot valul de controale, de suspendări, toate reclamațiile fondate sau nefondate au un sens. Datorită lor, Gabi o va trimite pe Anastasia la școală cu inima mult mai împăcată. Lumea va fi un loc mult mai sigur pentru căciulița lui cu ochi albaștri, iar pentru asta poate să rabde orice. 

Leave a comment