E noapte. Au dispărut de pe cer ultimele desene de cerneală pe un fundal de șerbet de piersici. Bucătarul, Creuzet M., pregătește ultima comandă din zi. Deasupra bancului de lucru, luminile se ajustează automat mediului. Acum au culoarea aluatului de tartă, dar curând vor fi scrumbie albastră.
Convectorul a scos țiuitul ăla cretin: foile de taco din lăcuste și pulbere concentrată din porumb e gata. La fel și carnea tocată din vită de laborator și porc criogenat de cultură. Creuzet deschide din nou profilul clientului: stil de viață, obiective, configurație genetică, scenariu. I se pare stupid că tipul a comandat și statuia de ciocolată în formă de Appaloosa, ridicat pe copitele din față, gura deschisă, inel cu diamant montat în dantură. Având în vedere că e practic obez. Dar scenariul îl scuză, oarecum: cerere în căsătorie, malul mării, plajă securizată, apus, proiecție acvatică, trupă de mariachi etc.
Creuzet scoate și pastele carbonara din făină de greieri, ghee inodor cristalizat din untură de pește și bacon ecologic. Alege sare în loc de parmezan, n-o să-și dea nici dracu’ seama. Adaugă paharele cu lapte de vacă de țară, semnătura lui personală, și le introduce în capsula cu aer cald, 43 de grade celsius, program de recirculare. Curierul o preia și gata pe ziua de azi.
Creuzet a trimis douăzeci de comenzi în țară cu băieții de la Jilava și zece peste oceane cu teledrona. Încuie biroul și-i dă flip din butoane: casă dulce casă.
Are chef de femei, de discuții, de ceartă. Parcă i s-a răcit sângele de la atâta stat în picioare, cu mâinile în cryogen. Câteodată, când se uită în oglindă, i se pare că i s-au decolorat și ochii, ca la pește.
Are chef să oprească mașina în câmp și s-o facă să se zgâlțâie.
Creuzet intră în Scenarii și alege o tipă care seamănă cu fosta. E brunetă și cu dinții cam lați, studentă la psihologie. Alege un W5 hybrid verde pădure și un șofer discret, un nepalez cu scor impecabil. La scenariu completează: drum spre socri, ceartă pe un subiect improvizat de parteneră, ca în viața reală, hehe. Plus o oprire la o benzinarie părăsită, unde șoferul să oprească pe avarii și să se retragă discret. Cât își fumează țigara, bifează extra tips pentru Luna C., pentru Tharu și o donație medie pe Patreon pentru benzinăria părăsită.
Tharu îi deschide ușa de la W5, cu mâna la spate, ca și cum s-ar pregăti să-i toarne vin în pahar. Luna îi zice bună și Creuzet observă că are strungăreață în loc de dinti lați. Aia e, Scenarii e un app încă la început, mai dă și rateuri din când în când.
Nu are prea chef de vorbă, așa că se uită pe geamul extra wide la peticul de catifea încrustat cu diamante. Sunt nopți în care nici nu mai crede că asta e de fapt cerul. Luna turuie încontinuu ca o mașină bine unsă. Se simte că-și dă toată silința. Probabil taxa la facultate o rupe de bani. Creuzet știe că fiecare minciună pe care i-o spune o face să se simtă mai în siguranță în compania lui.
După ce pune mașina pe avarii, Tharu își pune ochelarii UV pe cap, șmecherește. Creuzet îl suspectează că n-a ucis niciodată pe nimeni și nimic cu Gurkhe-ul pe care îl agită în beznă, tăind aerul în felii subțiri.
Partida n-a fost incredibilă, dar bifează cinci stele la review. Își aduce aminte că pe vremea lui toată lumea mergea la facultate și taxa nu costa cât o casă și terapia cât o rată.
Pe drumul înapoi, Luna își reia rolul cu același patos. Dar Creuzet îi acoperă mâna cu a lui și-i spune că i s-a luat de scenariu și că e ok sa tacă amândoi până acasă. Când clipește din ochii ei negri, Creuzet parcă vede cum cineva se zbate într-o apă adâncă. Apoi își deschide ChefApp-ul și trece rapid prin comenzile pentru a doua zi.
Afară, zgomot orașului, al traficului și al catastrofelor mărunte se stinge treptat. Creuzet plasează rapid comanda pentru ingrediente; nici nu-i vine să creadă ca a găsit iar lapte de țară.
Meaning and Fusion of Work 