PROZĂ SCURTĂ – BUBBLE BUBBLE, AUTOR RAMONA BOLDISZAR

Când a deschis ochii, primul ei gând a fost nu o să fie o zi bună. A regretat imediat și a simțit un val de anxietate prea obișnuit. A fost suficient să se ridice în fund și să mormăie că Baby a și tras draperiile și i-a spus Bună dimineața. A măsurat temperatura și nivelul de oxigen din cameră, cu valori prea joase. Nivelul de praf de afară: 30%. Baby a decis că, după ce aerisește în mod natural, o să pornească o „curățenie generală”. Ea își deblochează manual telefonul la baie —cât stă pe toaletă, verifică mesajele. Nu ar trebui să facă asta imediat după ce s-a trezit. Mai întâi, self-care, apoi mic dejun, apoi telefon. Dar azi a decis că nu-i pasă. Tiago i-a trimis un mesaj: Am ars-o în REMu tău aseară? Își dă ochii peste cap. Crede că e o replică bună de agățat sau ce? Totuși, sexul nu fusese rău. Își amintește cum a izbit-o cu capul de tăblia patului din greșeală, tocmai când a pătruns-o și asta i-a trimis un val de plăcere aproape electric în tot corpul. Dacă nu și-ar fi cerut atât scuze după, poate că ar fi mers. Șterge mesajul. Oricum, cine mai are paturi cu tăblie din lemn azi? Poate ar trebui să-și ia și ea unul… 

Cât mănâncă, se uită la iar un alt unboxing & rating de-al lui Anais, colega ei de bancă din generală. De data asta, un aparat de clătite, Bubble Bubble, măsoară densitatea aluatului ca să știi din start dacă-ți ies clătitele aerisite sau nu. Anais zâmbește larg cât își pregătește gluma bombă, semnătura distinctivă, O să avem bule or ba? Închide video și încearcă să-și amintească dacă a avut zâmbetul ăla și la școală, dar nu reușește. 

Ai un apel de la mama. Vocea lui Baby nu se schimbă indiferent de veștile pe care le dă. La început, a setat-o să fie mai gravă și să spună totul cu intonație, își schimba vocea în funcție de cum percepea ea veștile și informațiile pe care i le dădea —cu alte cuvinte, o învățase ca-n palmă. Golul din stomac se adâncește. Se întreabă ce ar fi mai bine să facă. Să-i răspundă mamei sau să înceapă să lucreze puțin înainte să meargă la Centru. Să o asculte pe mama ei povestindu-i despre ultimul pelerinaj într-un sătuc din Africa unde „civilizația încă se formează” și „nu ai idee câtă viață e aici, oamenii n-au nevoie decât unii de alții”, să și-o imagineze în fusta ei lungă și înflorată, peticită din materiale vechi pe care a refuzat să le arunce; s-o asculte cum merge noua ei carte și să simtă distanța celor treizeci de ani dintre ele adâncindu-se ca un mormoloc în mocirlă. 

Alternativ, ar putea să verifice planul pentru azi și să revadă fondurile generoase recent primite la Centru. Să se gândească la studiul făcut cu Departamentul de Cercetare în Somn, să găsească o metodă eficientă să răspundă la întrebarea obsesivă a unui bun samaritean, Dar a fost etic studiul vostru? Își amintește privirea lui Miss T. din ziua aia. Își simțise inima bubuind în piept, centrul lor începuse să funcționeze din ce în ce mai bine, mai ales de când cu posibilitatea de a interpreta și „vedea” visele celorlalți în timp real. Miss T zâmbise ușor ironic, parcă atotștiutor, un pic zeflemitor, cu buzele arcuite doar pe jumătate, dar gestul era suficient să-i miște alunița din stânga în sus și s-o facă și mai impunătoare, și mai seducătoare. Miss T. se uitase direct la ea, de parcă îi spunea, ce zici, poți face asta și să rămâi intactă? De parcă era doar decizia ei. De parcă ea făcuse RMN-uri cu tableta în mână și notase indici, o mașină, probabil galbenă, un copac, probabil cu frunze uscate. De parcă nu Miss T. aprobase ideea ei de a face un studiu colaborativ cu cei de la Somn.

 Când o să meargă azi la Centru, sigur o să dea de Tiago și măcar nu o să-i spună iar gluma aia cretină despre un imoralist, un moralist și un amoralist intră într-un Centru de Etică, care sunt șansele să fie o întâlnire imperativă? De câte ori să spui aceeași glumă idioată? Și, în fond, ar putea fi noul lor studiu: e sau nu etic să faci un studiu colaborativ despre moralitatea analizării viselor celorlalți studiindu-le în fapt visele, chiar dacă și-au dat acordul? Adică unde e intimitatea? Dacă intri în capul cuiva și vezi ce visează, ce libertate mai are? Nici măcar acolo nu mai e singur? Poți să-l judeci după ce visează? E asta mai rău sau mai puțin rău decât a sta dezbrăcat în fața lumii? Dar subiectul, e exhibiționist dacă acceptă expunerea asta?

Închide ochii și-i ține strânși până când fața lui Miss T îi iese din minte. Cu tot cu aluniță. Cu buzele pline. Cu pomeții proeminenți. Și zâmbetul ăla parțial înfricoșător.

Mama sună a doua oară, zice Baby.În ecran, trece de la pămătuful praf unde-i prafu’ nu e prafu’  la aparatul care gătește singur, se curăță singur, se depozitează singur —și-ți dă și porecle (a ei e Floare de colț, nu are foarte multă imaginație. Pe vremea aia Baby avea și funcție de amuzament și râsese în hohote). Apasă pe Bubble Bubble. Add to chart.