În corpul C al corporației Vision X, la cantina de la parter, Daria, Georgiana și Cosmina se pregăteau să ia masa de prânz.
– Cu ce vă servesc azi? le întrebă ospătarul-android și pe chipul-ecran al acestuia apăru un smiley-face verde.
– Eu vreau o friptură de lăcuste cu sparanghel și sos de portocale, te rog, spuse Daria.
– Azi îmi doresc omizi marinate la grătar cu risotto, spuse Georgiana.
– Ce hotărâte sunteți! glumi Cosmina, eu încă nu știu ce vreau.
Stătu un pic pe gânduri, plimbându-și ochii prin vitrinele cu mâncare și, în cele din urmă, spuse:
– Hmm…cred că un escalop de melci cu piure. Asta e tot, mulțumesc.
– Să aveți poftă! zise ospătarul-android după ce le pregăti tăvile cu mâncare, emoji-ul
zâmbăreț de pe ecranul lui căpătând o luminozitate stridentă.
Fetele se așezară la masă și începură să mănânce cu gândurile împrăștiate. După câteva momente de tăcere, Daria sparse gheața:
– Gata, deja e prea mult! Trebuie să luăm atitudine. E a treia oară în două săptămâni când Arpad mă ciupește de fund!
Cosmina și Georgiana aprobară din cap cu gura plină. Georgiana termină de mestecat și spuse:
– Good luck cu reclamațiile! De când cu CEO-ul și cei din middle management plecați în teambuilding pe stația spațială a lui Musk, să trimiți Corei rapoarte, indiferent de natura lor, e ca și cum ai arunca bilețele în neant.
– Eu ce să mai zic, fetelor, continuă Cosmina, vinerea trecută când am stat peste program, știți, la plecare dau să ies din cubicle și mă trezesc cu Arpad care spăla cu mopul fix când să trec eu. Nu mi-a venit să cred ce-mi spune; cică: “iar te-ai găsit să murdărești podeaua proaspăt spălată cu labele tale de ursoaică!”
– Serios? ziseră Daria și Georgiana în același timp, la fel de șocate. Asta nu ne-ai povestit.
– Da! Mai face și body shaming, pișa-m-aș pe circuitele lui!
– Nu te micționa pe circuitele lui, s-ar putea să te curentezi, interveni ospătarul-android, prinzând din zbor fragmentul acesta de conversație, și ecranul lui afișă un emoji care face cu ochiul.
– Ce-au, frate, toți ăștia? Cine îi programează să fie așa mârlani și misogini? tună Daria, fulgerându-l cu privirea pe ospătarul-android.
– Mă scuzați un minut, vă rog! schimbă Georgiana subiectul, cercelul din urechea ei dreaptă emițând un semnal luminos. Da, mamă, nu pot vorbi mult, sunt în pauza de masă, spune…
Daria și Cosmina își lăsară colega să discute cu mama ei și continuară să mănânce în liniște.
– …bine, bine, am înțeles. Mai vorbim diseară, te sun eu, pup, pa pa!
Semnalul luminos emis de cercel se opri, iar Georgiana își înfipse furculița în ultima omidă marinată din farfurie, adunând cu ajutorul cuțitului și restul de risotto.
– Ce voia maică-ta? întrebă Cosmina.
– Pff, legat de holograma lui tata. Mi-a reproșat că, vezi Doamne, nu mai vreau deloc să merg cu ea la cimitir să vorbim cu răposatul. Cu imaginea lui, adică. I-am tot spus, mamă, știi bine că lucrez în corporație, de multe ori overtime, iar în weekend vreau și eu să ies în oraș cu prietenii, să mă distrez, nu am timp de chestii lacrimogene. S-a supărat, vă dați seama.
Se lăsă din nou liniștea. La un moment dat, Cosmina spuse:
– Am un Tic-Tac cu nicotină, dacă vrei să-ți dau când ne întoarcem. Știi ce bun e împotriva stresului.
– Nu, mulțumesc, sunt ok, răspunse Georgiana.
– Păi, fetelor, cred că ar trebui să ne întoarcem, uite, am primit deja semnalul, spuse Daria.
Într-adevăr, brățările smart de pe încheieturile celor trei angajate ale corporației Vision X vibrară la unison, anunțându-le că mai sunt cinci minute până se încheie pauza de masă.
– Nu mai mâncați? le întrebă Georgiana, uitându-se la farfuriile lor pe jumătate pline.
– Nu-mi mai e foame, spuse Cosmina.
– Nici mie, zise Daria.
Se ridicară de la masă, un alt ospătar-android venind repede să se ocupe de curățenie și, în drum spre ieșire, Daria vorbi pe un ton cât se poate de serios:
– Dacă îl mai prind pe Arpad că mă ciupește de fund, îi trag un pumn în capul ăla cubic de vede numai pixeli verzi!
Cele trei colege schițară un zâmbet și ieșiră din cantină.
Meaning and Fusion of Work 