PROZĂ SCURTĂ – TOUCHLESS, AUTOR MACSIM ELENA

Mi s-a spus că am fost născut prematur. Am stat câteva săptămâni bune într-un incubator. Cred că mă simțeam la fel precum puii de găină crescuți de mama. S-au născut acum căteva zile, iar temperatura lor corporală este întreținută de o lampă care emite o lumină roșie. Mama lor înseamna căldură. Trebuie doar să le schimbi apa zilnic și să fii atent ca sistemul de încălzire să fie mereu aprins. Repetam în minte cuvintele mamei în timp ce stătea în prag și-și flutură mâinile în semn de salut. Sună mai mult a supraveghere decât a grijă. Poate n-aș fi acceptat să vin, dar aveam nevoie de mai mult aer și de mai multă priveliște decât cea care se putea vedea dintr-un balcon, iar aici aveam o grădină la țară. Munca îmi permite să lucrez în fiecare lună de altundeva, deși nu o fac neaparăt. Acasă a încetat să mai fie un termen stabil, e doar un mediu de tranziție. Iubirea are mereu alt chip. Fiecare relație încheiată cu un loc, un job, anumiți oameni, reprezintă o oportunitate de schimbare, de a deveni mai bun, de a-ți da seama ce vrei cu adevărat. Singura stație terminală e moartea. 

Aparatul de cafea de aici încă mai are butoane. Asta face cafeaua să pară mai amară. Așez cana cu inscripții zodiacale pe măsuța din terasă. Laptop-ul se deschide. Ecranul se luminează. Am uitat de pui. Mă întorc spre cutie. O mișcare frenetică. Puii se îngrămădeau într-un cerc, păreau că mănâncă. I-am împrăștiat cu mâna. Unul dintre ei zăcea nemișcat pe fundul cutiei. L-am luat în palmă. Era încă cald.

Computer not connected. Make sure you have an active Internet connection.

Leave a comment