Premiul eseu Munca 2040 Eugenia Terecoasa

Munca la orizontului anului 2040 între aventura schimbării perpetue și stresul incertitudinii cotidiene

Cum ar putea arăta o zi de lucru într-o lume în care tehnologia definește tot mai mult modul în care lucrăm și interacționăm? Se vor estompa la orizontul anului 2040 standardele tradiționale ale muncii și așteptările noastre sociale, lăsând loc pentru o nouă paradigmă a activității umane?

Într-o lume în care inovația și noile tehnologii se împletesc în mod inevitabil, viitorul muncii în anul 2040 este un subiect care merită explorat. De la automatizare și inteligență artificială până la schimbările în modul de organizare a muncii și noi modele de afaceri, peisajul profesional se remodelează într-un ritm constant și rapid. În acest context, este esențial să studiem cum vor arăta locurile de muncă și activitățile profesionale într-o lume în continuă evoluție.

Scriitorul Yuval Noah Harari aruncă o lumină puternică asupra întunericului incertitudinii și ne ghidează în cartea sa “21 de lecții pentru secolul XXI” prin labirintul sinuos al secolului pe care îl traversăm împreună. Face acest lucru inclusiv cuprivire la viitorul muncii. Din cartea anterior menționată putem încerca să estimăm în 2024 cum va arăta acest viitor în 2040.

Vor scoate, în curând, fuziunea dintre tehnologia informației și biotehnologie miliarde de oameni de pe piața muncii? Vor fi capabili, cu adevărat, algoritmii Big Data să creeze “dictaturi digitale” cu puterea de decizie concentrată în mâinile unei elite, lăsând majoritatea covârșitoare a oamenilor să sufere din cauza irelevanței? (Harari, 2018, pag. 77)

Sau este mai bine să ne gândim pozitiv la lucrul cel mai important: inteligența artificială și biotehnologia au puterea de a remodela și a reproiecta viața și, ca atare, și viitorul muncii. În ce mod însă? Cum va arăta el în 2040? Se va mai simți omul obișnuit “eroul viitorului” ca în anii ‘40 (Harari, 2018, pag. 22) sau va fi irelevant într-o lume de algoritmi interconectați?

Sau poate va fi viitorul muncii în anul 2040 în strânsă corelație cu industria 5.0? Va completa ea paradigma existentă a Industriei 4.0? Va evidenția cercetarea și inovarea ca factori de tranziție către o industrie europeană durabilă, centrată pe om și reziliență conform cu raportul Comisiei Europene din data de 7 ianuarie 2021? (sursă: https://ergoworksociety.com/2024/01/15/designul-centrat-pe-om-sustenabilitatea-si-industria-5-0/, accesat la 09.05.2024)

Mi se pare esențial să subliniez ideea că sunt specialiști care o numesc Industria 5.0, alții se referă la acest concept ca fiind Economia 5.0 și experți care o denumesc pur și simplu Societatea 5.0. Aceasta din urmă este o denumire adecvată, în opinia mea, deoarece în aceasta omul este în centrul transformării. Industria 5.0 se concentrează pe cooperarea între om și mașină, pe o colaborare armonioasă între inteligența umană și computația cognitivă.

Industria 5.0 poate fi deja zărită la orizont, iar conform unor vizionari în tehnologie, aceasta va aduce o revenire a atingerii umane în fabricație. Prin urmare, acolo unde Industria 4.0 plasează tehnologia inteligentă în fruntea fabricației, Industria 5.0 va determina creșterea colaborării între oameni și sisteme inteligente. Combinarea celor două va îmbina precizia și viteza ridicată a automatizării industriale cu abilitățile de gândire cognitive și critice ale ființelor umane.

În esența sa cea mai profundă, Industria 5.0 este reumanizarea progresivă a automatizării în industrii. Aplicarea științei și tehnologiei a ajuns la un punct în care progresele în robotică, digitalizare și automatizare permit ca acestea să lucreze din ce în ce mai aproape de oameni, ca și cum ar fi o simbioză, în care tehnologia ajută indivizii și, în același timp, aceștia învață mașinile cum să gândească. (surse: https://www.researchgate.net/publication/367381301_Industria_50_revision_del_pasado_y_futuro_de_la_produccion_y_la_industria & https://icemd.esic.edu/knowledge/articulos/industria-5-0-lo-que-significa-y-sus-beneficios/ accesate la 12.05.2024)

Industria 5.0 promite să revoluționeze societatea pentru binele mai mare al umanității. În timp ce Industria 4.0 se concentrează, în principal, pe fabrică, Industria 5.0 încearcă să plaseze omul în centrul inovației și transformării tehnologice. Încearcă să ia sistemele de producție industriale care asigură beneficii precum reducerea costurilor, a energiei, creșterea securității și a calității, și îmbunătățirea eficienței proceselor și să le pună în slujba omului. Cu alte cuvinte, este despre valorificarea a tot ceea ce s-a creat deja cu ajutorul Industriei 4.0 pentru a îmbunătăți calitatea vieții oamenilor.

Niciunui om un stil de viață în care este nevoit să plece dimineața de acasă la muncă și să facă mereu și mereu același traseu de parcă viața lui ar fi programată pe computer nu poate să i se pară ceva dezirabil pentru tot restul vieții sale.

Industria 5.0 va îmbunătăți atât mașinile, cât și rolurile umane în industria manufacturieră, lăsând sarcinile monotone și repetitive mașinilor și deschizând latura creativă pentru oameni. Acest lucru va permite echipei să preia mai multă responsabilitate și să crească supravegherea sistemelor pentru a îmbunătăți calitatea producției în toate domeniile.

Fiecare dintre noi a vizionat măcar o producție hollywoodiană impresionantă – prin efectele sale speciale și prin scenariul său original – în care temerile legate de o posibilă supremație a roboților sau de impactul negativ al tehnologiei asupra societății umane ne-au pus pe gânduri. Seria de filme Terminator începută în 1984 și continuările sale sau pelicula Ex Machina (2014) nu au făcut altceva decât să aducă în discuție direcția în care se îndreaptă societatea umană și tehnologia și să provoace întrebări importante pe teme precum controlul omului asupra roboților și parcursul pe care îl vor avea relațiile între om și tehnologiile avansate create de el. Dacă, însă, privim cu atenție în 2024 la robotul umanoid Ameca (cel mai avansat robot din lume, creat de compania britanică Engineered Arts în anul 2021) și la reacțiile sale putem realiza că sunt foarte departe încă de a se compara cu capacitățile extraordinare ale robotului Ava (personajul central al filmului Ex Machina). Cât de repede vor progresa oare aceste caracteristici până în 2040? (sursă: https://www.youtube.com/watch?v=yUszJyS3d7A, accesat la 10.05.2024). Pentru a ne verifica veridicitatea supozițiilor făcute în prezent, cred că doar să transformăm viitorul în acum este singura modalitate de confirmare la care mă pot gândi.

În timp ce, în prezent, Industria 4.0 se concentrează pe automatizare și digitalizare, într-un viitor apropiat, Industria 5.0 va pune accent pe colaborarea între oameni și roboți în cadrul proceselor industriale. În perspectivă, oamenii și roboții vor lucra împreună, fie în echipe mixte, fie într-un mod cooperativ, în care fiecare va aduce un set distinct de abilități și avantaje, înlăturând temerile omului cu privire la supremația mașinilor și algoritmilor.

Pentru ca echipele formate din oameni și roboți să-și atingă potențialul maxim este necesară colaborarea. Lucrul în echipă va îmbunătăți abilitățile digitale ale oamenilor. Într-o nouă formă de diviziune a muncii, coboții vor efectua sarcinile repetitive și solicitante din punct de vedere fizic pentru oameni.

În timp ce în cadrul Industriei 5.0 se discută despre roboții colaborativi – coboți -, se pune totodată un accent major pe rolul omului în activarea tehnologiilor avansate de automatizare industrială cu expertiza sa. Dacă se pornește de la premisa că coboții vor realiza acele sarcini care necesită repetiție și sunt mai solicitante din punct de vedere fizic, angajații vor putea aduce valoare și vor putea desfășura sarcini creative în conformitate cu experiența lor. (surse: https://www.esss.com/es/blog/la-industria-5-0-2/ & https://blog.wearedrew.co/noticias/industria-5-0-cuales-son-los-principales-cambios#:~:text=Si%20la%20industria%204.0%20se,enfoque%20dirigido%20al%20ser%20humano accesate la 12.05.2024)

Această abordare va permite o mai mare inovare în rezolvarea problemelor care apar în producție.

Unul dintre imperativele reinventării digitale pe care companiile trebuie să o îndeplinească pentru a deveni mai inteligente și mai conectate este crearea unei forțe de muncă cu abilități digitale și încurajarea colaborării între oameni și mașini.

Danezul Esben Østergaard, Chief Technology Officer și cofondator al companiei Universal Robots, remarca că “prin plasarea din nou a ființelor umane în centrul producției industriale – cu ajutorul unei noi generații de instrumente precum roboții colaborativi -, Industria 5.0 va oferi consumatorilor produsele pe care le doresc și va genera locuri de muncă pentru lucrătorii mai semnificativi decât tradiționalele lucrări repetitive din fabrici.” În calitate de câștigător al Engelberger Robotics Award în anul 2018 (sursă: https://www.universal-robots.com/fi/tietoja-universal-robots/uutiskeskus/esben-%C3%B8stergaard-wins-engelberger-award-2018-the-nobel-prize-of-robotics, accesat la 09.05.2024) – un fel de Premiu Nobel acordat în domeniul roboticii și cel mai prestigios premiu posibil din domeniul industriei automatizării – putem estima că previziunile lui Esben Østergaard sunt valide.

Compania Universal Robots a vândut deja peste 75.000 de coboțicare sunt folosiți în mii de medii de producție zilnic, în întreaga lume. Fiind un instrument ideal de creștere a productivității pentru aproape orice producător, coboții sunt utilizați cu succes în cadrul industriei alimentare, al industriei de prelucrare a metalelor, al industriei farmaceutice și chimice, al industriei automobilelor, al agriculturii, în producția de mase plastice și polimeri (sursă: https://www.universal-robots.com/ro/despre-universal-robots/beneficiile-robo%C5%A3ilor-colaborativi-cobo%C5%A3i/?utm_source=Google&utm_medium=cpc&utm_cja=Expert&utm_leadsource=Paid%20Search&utm_campaign=HQ_RO_Always-On2024&utm_content=textad&utm_term=cobot&gad_source=1&gclid=Cj0KCQjwlZixBhCoARIsAIC745Bb9mtRevAO5BQuiqMrszD2xSKcroTaEfMQteVSR_ebYCTfm1PYfisaAgRgEALw_wcB, accesat la 09.05.2024).

Ideea de bază a Industriei 5.0 este că tehnologia ar trebui să ne servească și să ducă la îmbunătățirea calitatea vieții fiecăruia dintre noi, punând sistemele inteligente în slujba ființei umane, ajutând-o să rezolve probleme precum îmbătrânirea populației, limitarea energiei electrice, dezastrele naturale, securitatea și inegalitatea socială.

Va fi, de asemenea, o provocare pentru companii, mai ales pentru că necesită o schimbare de mentalități și asumarea unor noi provocări. Dar oportunitățile pot fi infinit mai mari decât riscurile pe care provocarea le implică, deoarece vom avea angajați mai fericiți, mai integrați și mai implicați în companie. Un mediu mai transparent va aduce cu siguranță rezultate mai promițătoare.

Trebuie să avem în vedere însă că Industria 5.0 nu este încă un concept larg implementat, ci mai degrabă un concept în curs de dezvoltare și explorare. L-aș numi un fel de wishful thinking al Comisiei Europene pe care profesorul de istorie Yuval Noah Harari nu l-a expus în cartea sa vizionară (“21 de lecții pentru secolul XXI”) din anul 2018. Totuși, în viitorul apropiat, se crede că ar putea să devină o realitate în mai multe sectoare industriale, pe măsură ce tehnologiile avansează și se adaptează nevoilor de producție.

Revenind la remarcabilul volum de nonficțiune al eruditului israelian, este de observat că istoricul pune accent pe opinia – general acceptată – că învățarea automatică și robotica vor schimba aproape toate sectoarele pieței muncii, dar că, în pofida acestei anticipații, nu putem ști cum va arăta piața muncii în anul 2050. Pot completa că nici în anul 2040, diferența dintre cele două orizonturi de timp fiind de doar zece ani. 

Deși Harari scrie tranșant despre amenințarea pierderii locurilor de muncă – generată nu doar de dezvoltarea tehnologiei informației, ci mai ales de confluența tehnologiei informației cu biotehnologia – tot el (în același capitol al cărții) opinează că ar fi: “nebunie curată să blocăm automatizarea în domenii precum transporturile și serviciile medicale doar pentru a proteja locurile de muncă ale oamenilor. La urma urmei, ar trebui să protejăm în definitiv oamenii – nu slujbele” (Harari, 2018, pag. 37).

Mă întreb însă: oare protejând slujbele, nu-i ocrotim implicit pe oameni de irelevanța pe care altminteri trebuie să o înfrunte și căreia mulți nu-i vor face față? 

Ascensiunea fără precedent a inteligenței artificiale va duce însă și la crearea unor noi locuri de muncă umane, după etapa inevitabilă a dispariției multor slujbe tradiționale.

La orizontul anului 2040, oamenii cred că vor avea înțelepciunea și din ea va deriva posibilitatea și modalitățile de a întreține și exploata inteligența artificială în loc să concureze cu ea. Acest lucru, finalmente vorbind, ar fi imposibil. Ce este posibil și fezabil însă este un răspuns uman adecvat provocărilor secolului XXI.

Acest ultim aspect a fost observat și punctat și de către autorul Sebastian Capotescu în teza sa de doctorat intitulată “Influența facilităților asupra performanțelor în spațiile destinate birourilor”, autorul remarcând că: “Odată cu evoluţiile tehnologice care automatizează activităţile de rutină şi uneori chiar şi pe cele intelectuale, maşinile preiau locul primordial al omului ca forţă de muncă în societatea industrială. În această situaţie depinde doar de om să gândească, să creeze, inoveze, planifice, să întreprindă, cu alte cuvinte să-şi ia în mâini propriul destin. Astfel, omul eliberat de muncile de rutină binecunoscute se poate confrunta cu noi provocări mai complexe şi necunoscute. Este timpul în care este necesară investiţia în dezvoltarea umană şi în facilităţile necesare acesteia pentru a putea răspunde provocărilor.” (Capotescu, 2012, pag. 21)

În 2040 adaptabilitatea va fi o necesitate imperioasă. La fel și reziliența. Vom înțelege cu toții mult mai bine ideea că singura constantă în viață, dar și pe piața muncii, este schimbarea.

Volatilitatea de pe piața muncii va crea oamenilor dificultăți. “Ideea unei slujbe pe viață sau chiar și cea a unei profesii pe viață“ (Harari, 2018, pag. 45) vor părea ridicole. Oamenii vor trebui să-și însușească abilități noi și să-și schimbe profesia de mai multe ori pe parcursul vieții. Acest lucru a fost prevăzut și de futurologul și scriitorul american Alvin Toffler în cartea sa “Șocul viitorului”, publicată în anul 1970. Omul de afaceri a intuit că, citez: “analfabeții secolului XXI nu vor fi cei care nu știu să citească și să scrie, ci cei care nu pot învăța, dezînvăța și reînvăța.“ (Toffler, 1970, pag. 414 – Toffler citându-l pe psihologul american Herbert George Gerjuoy în ediția broșată a cărții de la Editura Bantam).

Noile locuri de muncă ce vor apărea vor necesita niveluri ridicate de calificare. Ca atare, nu vor putea fi accesibile oricui și, ca o consecință, va apărea un număr însemnat de șomeri necalificați. “O clasă inutilă” (Harari, 2018, pag. 42) este denumirea acordată de eminentul istoric acestui grup de persoane. 

O formă de echilibru financiar, de susținere din partea statelor, pentru aceste persoane va fi venitul de bază universal, gândit ca un venit îndestulător pentru a acoperi nevoile de bază.

În 2040, volatilitatea anterior menționată va cuprinde sub umbrela ei și munca temporară, de tip freelance și variatele angajamente individuale (munca de tip gig).

Programul de muncă flexibil, munca de la distanță și spațiile cu utilizare multiplă vor fi mult mai frecvente în 2040 decât în prezent. Este posibil chiar să fie norma.

Pentru unii autori, precum inginerul Sebastian Capotescu, acest aspect era evident încă din anul 2012. “Locurile de muncă sunt mai puţin determinate de un spaţiu fizic, încăpere, birou. În societatea cunoaşterii (ce are la bază informaţia, cunoaşterea, şi capitalul intelectual – uman implicat şi participativ în contextele complexe şi diferite care îşi fac apariţia) este normal ca o anumită persoană să fie angrenată în câteva proiecte, chiar în cadrul unor organizaţii diferite.” (Capotescu, 2012, pag. 21)

Presupunând, în mod optimist, că toate statele lumii vor aloca suficiente fonduri pentru cursuri de recalificare profesională și cetățenii lor vor beneficia astfel de tot suportul financiar necesar schimbărilor de pe piața muncii și nenumăratelor adaptări, tot se ridică o altă problemă. Este vorba despre un aspect care ține de psihicul oamenilor. Schimbările sunt stresante. De aceea, se ridică întrebarea câtă reziliență trebuie să aibă omul viitorului pentru a-și păstra echilibrul în iureșul perturbărilor și variatelor întorsături create de evoluțiile tehnologice continue.

În contextul în care tehnologia va transforma toate profesiile și industriile, provocarea adaptării este nu doar să ținem pasul cu ea, dar și să ne ținem la adăpost de dependențe, anxietăți și burn-out.

Poate cea mai potrivită persoană să ne ajute să navigăm prin hățișul provocărilor tehnologice viitoare este un specialist în psihologia umană. Un psiholog are rolul de a ne reaminti de relațiile pe care avem responsabilitatea să le creștem. Relația cu noi înșine (minte, corp, emoții) și cu oamenii din viața noastră, precum și moștenirea pe care o lăsăm copiilor noștri, învățându-i cum să se bucure de avantajele infinite ale tehnologiei, nelăsându-se acaparați și controlați de ea.

Întorcându-ne la ideea acordării venitului de bază universal (VBU) și ținând cont și de modul în care este construit psihicul uman, putem preconiza că niciunui om nu-i va fi suficient vreodată doar VBU pentru a se simți cu adevărat împlinit. Din punct de vedere psihologic, oamenilor le este necesar să aibă și preocupări legate de sport, religie, hobby-uri pe de o parte și să simtă că fac parte dintr-o comunitate pe de altă parte. 

Cum la orizontul anului 2040 este evident că nu toți oamenii vor depinde de VBU, mi s-ar părea ideal ca un număr cât mai mare de persoane să adere la inițiativa Urban Link 15′ care aduce cu ea avantaje incontestabile legate de ocrotirea mediului înconjurător, de comunitățile de locuire și de relațiile dintre locurile de muncă și spațiile de locuit (sursă: https://urbanlink15.wordpress.com/, accesat la 11.05.2024)

Orașele de 15′ nu vor fi în 2040 doar niște simple locuri în care oamenii vor trăi și vor munci având la dispoziția lor tot ceea ce au nevoie la o distanță de 15 minute de mers pe jos sau cu bicicleta. Orașele de 15′ vor fi niște spații de dezvoltare personală în care toți își vor aduce contribuția – în mod individual și ca membrii ai unei comunități – făcând eforturi de a nu avea altceva decât un impact pozitiv asupra mediului – casa care ne adăpostește, în ultimă instanță, pe toți și pe care suntem datori să o respectăm.

Tot ce pot să sper este că sustenabilitatea ambientală a orașelor de 15′ și sustenabilitatea ca element cheie al Industriei 5.0 se vor împleti armonios în 2040 și vor conlucra pentru a face față cu succes provocării ecologice și schimbărilor climatice din prezent, ca și problemelor cauzate de rapidele schimbări tehnologice și efectelor lor perturbatoare asupra dinamicii relațiilor de pe piața muncii.

Cum viața nu este altceva decât o adaptare perpetuă și o modelare continuă a prezentului, determinată de o serie interminabilă de greșeli, ba chiar și fizicianul german Albert Einstein a spus că, citez: “The measure of intelligence is the ability to change”, cu siguranță viitorul în 2040 le va aparține celor capabili să țină pasul fizic, psihic și mental cu schimbarea.

Cea mai importantă abilitate a omului secolului XXI va fi capacitatea de a trăi fericit în compania incertitudinii.

Bibliografie și surse electronice:

1. Harari, Y. N., “21 de lecții pentru secolul XXI”, Editura Polirom, Iași, 2018
2. Designul centrat pe om, sustenabilitatea și Industria 5.0. Disponibil la: https://ergoworksociety.com/2024/01/15/designul-centrat-pe-om-sustenabilitatea-si-industria-5-0/, accesat la 09.05.2024
3. Travez Tipan, A. V., Industria 5.0, revisión del pasado y futuro de la producción y la industria. Disponibil la: https://www.researchgate.net/publication/367381301_Industria_50_revision_del_pasado_y_futuro_de_la_produccion_y_la_industria, accesat la 12.05.2024
4. ICEMD, Industria 5.0: lo que significa y sus beneficios. Disponibil la: https://icemd.esic.edu/knowledge/articulos/industria-5-0-lo-que-significa-y-sus-beneficios/, accesat la 12.05.2024
5. Ameca expressions with GPT¾ Disponibil la: https://www.youtube.com/watch?v=yUszJyS3d7A, accesat la 10.05.2024

6.     Nuevas oportunidades de negocio con la Industria 5.0. Disponibil la: https://www.esss.com/es/blog/la-industria-5-0-2/, accesat la 12.05.2024

7.      ¿Industria 5.0? Cuáles son los principales cambios. Disponibil la: https://blog.wearedrew.co/noticias/industria-5-0-cuales-son-los-principales-cambios#:~:text=Si%20la%20industria%204.0%20se,enfoque%20dirigido%20al%20ser%20humano, accesat la 12.05.2024

8. Esben Østergaard Wins Engelberger Award 2018 – The “Nobel Prize” of Robotics. Disponibil la: https://www.universal-robots.com/fi/tietoja-universal-robots/uutiskeskus/esben-%C3%B8stergaard-wins-engelberger-award-2018-the-nobel-prize-of-robotics/, accesat la 09.05.2024
9. Beneficiile coboților schimbă regulile jocului. Disponibil la: https://www.universal-robots.com/ro/despre-universal-robots/beneficiile-robo%C5%A3ilor-colaborativi-cobo%C5%A3i/?utm_source=Google&utm_medium=cpc&utm_cja=Expert&utm_leadsource=Paid%20Search&utm_campaign=HQ_RO_Always-On2024&utm_content=textad&utm_term=cobot&gad_source=1&gclid=Cj0KCQjwlZixBhCoARIsAIC745Bb9mtRevAO5BQuiqMrszD2xSKcroTaEfMQteVSR_ebYCTfm1PYfisaAgRgEALw_wcB, accesat la 09.05.2024
10. Capotescu, S., “Influența facilităților asupra performanțelor în spațiile destinate birourilor”, Editura Politehnica, Timișoara, 2012
11. Toffler, A., “Șocul viitorului”, Editura Politică, București, 1973
12. Urban Link 15′. Disponibil la: https://urbanlink15.wordpress.com/, accesat la 11.05.2024

Lucrare de compoziţie colectivă “Sensul şi Fuziunea Muncii 17 iunie 2023”. foto Maria Boamfă